Consider ca statutul de vedeta se exclude in secunda in care vorbim despre teatru. Olga Tudorache, Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Carmen Stanescu nu sunt vedete, ci actori. si as fi foarte fericita daca as putea macar pe la numarul 127 sa ma numar printre ei. si as vrea din tot sufletul sa-mi ramana mult timp si pentru totdeauna titulatura de actrita de teatru. si nu de vedeta!
In Teatrul de Comedie am inceput sa lucrez, in el traiesc si sunt foarte mandra de acest lucru. La noi in teatru toti actorii joaca – fiecare actor are macar trei-patru spectacole pe stagiune. Exista aici un director care are grija in mod special de actori. si lucrurile se intampla la Teatrul de Comedie. Exista un spectacol ca "Revizorul", exista un Horatiu Malaele, se pleaca in turnee, se vine cu premii si lumea se intoarce multumita.
Exista, este adevarat, si o mentalitate vizavi de Teatrul de Comedie cum ca daca vii aici musai trebuie sa razi. Nu este neaparat asa. De exemplu, "Revizorul" – un spectacol de top – nu este neaparat si un spectacol la care sa te tavalesti de ras. Dupa o perioada mai proasta, usor, Teatrul de Comedie se indreapta catre un teatru de foarte buna calitate. Publicul se speriase si intorsese spatele teatrului nostru. El era dispus doar sa se amuze si atat. Nu-si dorea o poveste, nu-si dorea alte creatii actoricesti decat cele cu tuse ingrosate, caricaturi de personaje. Inca mai educam publicul raspunzand la intrebarea "Este o comedie?" cu fraza "Este o piesa de teatru cu actori buni care-si fac treaba cum stiu ei mai bine".
Cand s-a pus problema montarii spectacolului "Inmormantarea" am avut pentru prima data in viata senzatia ca pot sa joc cu adevarat, sa fiu goala de haine, de sentimente, resentimente, maniera de joc, tot ce jucasem pana atunci sa sterg cu buretele. A fost o mare provocare! Aceasta minunata intalnire cu regizorul Laszlo Bocsardi a fost pentru mine extrem de importanta. Traiesc un sentiment nemaipomenit. Primul spectacol a fost anul trecut inainte de Craciun si l-am considerat ca fiind cel mai mare dar de Mos Craciun. Nu am cuvinte sa spun ce inseamna sa intalnesti un asemenea om!
Intr-o luna si jumatate cat a a durat pana a iesit aceasta premiera, eu, partenerul meu Dragos Huluba, regizorul, coregraful Liviu Matei si scenograful Iosif Barta am stat in teatru non-stop. si asta a insemnat foarte mult pentru noi toti!
Cu putin George Mihaita, cu putin scoala Gelu Colceag, cu putin mai mult noroc lucrurile s-au intamplat! Nu a fost o auditie, nu a vizionat nimic din ce jucasem eu, ci pur si simplu asta a fost optiunea dlui Bocsardi, cu un amendament: Trebuie sa recunosc doamna ca aveti o fata comica. Lucru care m-a panicat. Eram la Teatrul de Comedie doar! si atunci am incercat sa dau si o explicatie: ca multe roluri, chiar daca sunt de comedie, le trag spre tragedie pentru ca in fiecare om, in fiecare sufletel, chiar si in spatele clovnului, se ascunde o fata trista, un suflet asemenea.
Toate repetitiile pareau proteice. Parca eram condusi de undeva de sus si nu de regizor. Parca si el asista la nasterea unui spectacol despre care nu stia incotro merge. Un spectacol care se nastea in scena. si nu vorbesc aici de improvizatie, de un spectacol care devine altul de la o reprezentatie la alta si noi ne batem joc, desi stiu ca o buna improvizatie este, de fapt, un lucru foarte bine facut dinainte.
"Inmormantarea" este un spectacol care porneste gol, intr-un spatiu neutru, cu doua personalitati actoricesti diferite. Intalnirea acestor lucruri cu un regizor in mare voga nu numai in Romania, dar si in strainatate, venit si el din Ardeal, unde exista alta scoala, un stil mai nemtesc de lucru, a condus catre un spectacol drag mie. Textul acestui spectacol nu este neaparat teatral. Este un eseu despre dragoste, despre teatru, despre incotro se duce teatrul, de cele mai multe ori si spectacolul: buric gol, sani voluptosi, amatori. si ca de cele mai multe ori publicul nu-si doreste nimic altceva decat muzica, dans, lucruri care sa relaxeze. Pentru tineri insa, tristetile astea de zi cu zi – cat costa fiecare lucru, facturi etc. – nu exista. Noi ne adresam lor in mod special. Ei vor sa vada ceva adevarat, substantial. Sunt bine informati. Nu au tristeti, nu au probleme. Inca. Sunt senini. stiu exact ce vor sa faca in viata, ce meserie, cat trebuie sa invete si invata cat trebuie. Au inteles economia de piata si care este locul lor in societate.
Acum, ca acest lucru minunat s-a intamplat, astept sa se intample alte lucruri minunate. Exista destul loc sub soare pentru toata lumea. Am invatat asta de la dna Sanda Manu. Niciodata nu m-am luptat pentru nimic. Nu ca nu as fi avut un tel! Dar stiu ca daca lucrurile trebuie sa vina, ele vin de la sine. In teatru acum culeg roadele. Acum pun carne pe spectacole.
