» Mestesuguri care sunt, teoretic, pe cale de disparitie castiga popularitate in Bucurestiul alternativ.
» Indeletniciri ca hartia manuala, tiparul si legatoria se reinventeaza intr-un nou context cultural.
» Ele fac parte din piata de artizanat, aflandu-se undeva intre obiectele traditionale gasite la targurile muzeelor si cele hand-made facute de tineri intreprinzatori si popularizate pe bloguri.
Sambata, la ora 15.00, in subsolul Muzeului Taranului este frig si forfota creatoare. La doua mese de lemn stau zece oameni care deseneaza cu carioca, creionul, pixul sau pana cate sase coli de hartie ca niste papirusuri, pe care apoi trebuie sa le lege intr-un caietel. Trei metri mai incolo, un tanar cu geanta foto pe umar impinge bratul ca de menghina al presei, care apasa cateva litere de metal aranjate sa formeze cuvantul "Amprenta" pe o hartie in care sunt amestecate petale de trandafir. De un uscator sunt agatate, cu clesti de rufe, zeci de coli de hartie. Un baiat si o fata, amandoi de vreo 10 ani, scufunda o sita cat o foaie A4 intr-un lighean cu apa tulbure, o scot plina de celuloza, o rastoarna pe o panza si o pun, peste altele, intr-o presa mare. Printre toti se plimba Razvan Supuran, aratand ca un Brancusi cu fes de lana, si da indicatii. Copiii se concentreaza. Hartia va avea textura panzei.
Paperman sau hartiar
Razvan a fost student la istorie si filosofie in Cluj, apoi a avut o "cariera fulminanta in presa" – a fost "stirist". In studentie a lucrat intr-un atelier de hartie. "Am lucrat doua-trei luni si am prins ideea principala. Mi-a ramas in cap." In 2003 si-a deschis un atelier si s-a lasat de presa. "Din momentul in care am inceput sa fac hartie am renuntat la tot altceva ce faceam." Razvan e paperman. Hartiar.
Mestesug pe cale de disparitie cu priza la public
Razvan tine "Atelierul de carte" la Muzeul Taranului Roman (MTR). Ii ocupa mult timp, dar ii trebuie mai ales rabdare. In special cu copiii impinsi de la spate de parinti, care nu vor decat sa faca zarva. Insa "atelierele-curs de la MTR inseamna cel mai important lucru pe care vreau sa-l implinesc cu meseria asta: sa dau mai departe ce-apuc sa-nvat. Ca e un mestesug care piere, o traditie care se mai gaseste in putine locuri", ne spune el. Cu toate astea, multa lume e interesata de hartie. "O singura data am trimis un newsletter prin MTR si s-a intamplat aceasta adunatura de weekend, unde vin cam 150 de oameni. Sunt mai multi care si-ar dori sa vina, dar n-am reusit sa-i inscriu pe toti."
"Bookbinding", adica legatorie
Cursurile de la MTR nu sunt singurele din domeniu. Fundatia Calea Victoriei organizeaza un "Atelier de bookbinding – cum se naste o carte". Atelierul e tinut de Dinu Bodiciu, care a invatat tot in studentie cum sa lege carti si acum face agende tematice, cu coperte din piele, faianta sau perne, carora le inventeaza povestioare. "Micutii se joaca in curte pe husulute, pe tobogan, construiesc castele de nisip sau se ascund dupa copacii batrani cu tulpina groasa. E vara tarzie, undeva in august, soarele sta sa apuna si curge pe lume cu umbre prelungi si dare de lumina portocalie. La ora 8.00 se aude un clopotel si toti copilasii alearga intr-un strigat de bucurie spre sala de mese, unii impiedicandu-se de treptele cladirii, altii pierzandu-si sandalutele pe drum" – acesta e un fragment din textul publicat pe blogul sau (idinu.wordpress.com), ce insoteste o agenda cu coperte de lemn.
Locul devine rost
Fostul depozit din subsolul MTR, in care-si are Razvan atelierul, arata acum, in lumina neoanelor, ca un beci. Insa lucrurile se vor schimba – tocmai i s-a aprobat un proiect care va transforma atelierul intr-un spatiu hibrid de creare si expunere a hartiei si a tiparului manual. "Nu mai exista in perioada asta vreun loc in lume in care sa functioneze facerea manuala de hartie si tiparul manual. Nu mai exista nici macar in muzeele de hartie mari din lume ateliere functionale. Va fi in aceeasi masura un atelier complet, functional, dar si un spatiu-traseu drept constructie", spune el. In proiect scrie ca "spatiul se vrea a fi prunc bland. Jucaus indeajuns insa, incat din fostul depozit sa inalte un traseu prin zborul zmeului facut din rascruce si tesator. O mana ridicata pentru continuitatea expunerii imaginarului unui popor.
Structurat in proportia fireasca a unui mestesug, locul devine rost asa cum o dalta devine unealta-obiect prin rostuire".
