Ne apropiem de data uneia dintre cele mai negre fapte pe care le-a imprimat in istoria noastra moderna tartorul revolutiei romane, Ion Iliescu. L-am auzit pe candidatul "independent" Oprescu, ramas in cursa pentru Primaria Capitalei, explicand cum a intrat el in PSD prin 1995 si cum, deci, nu a avut nimic comun cu mineriadele si alte asemenea fapte ale dlui Iliescu. Te pomenesti ca se vor fi gasind persoane gata sa creada povestea dlui doctor. Adica, la cinci ani dupa aceea, morala actualului candidat prescrisese crimele de la mijlocul lunii iunie 1990. Prescrisese crimele justitiei aservite, savarsite cu sange rece la Magurele, impotriva unor oameni care erau vinovati de faptul ca… minerii si securistii instigatori pusesera mana pe ei si decisesera ca sunt vinovati. Iar dl Iliescu mai croncane si astazi despre "destabilizare" si alte asemenea prostii, menite, desigur, sa acopere un comportament totalitar.
Toti aceia care au trait acele teribile si incredibile zile de la mijlocul lunii iunie 1990 nu-si vor mai putea sterge de pe retina scenele atroce petrecute atunci. Ca dl doctor Oprescu era atunci "un tanar medic", asa cum se alinta acum, care ii trata pe cei schiloditi de mineri la urgenta de la Municipal, putem crede. Dar mai putem crede si ca tanarul acela era foarte batran la sensibilitate, uscat de tot daca n-a simtit ca toate acele rani erau provocate in numele unei "idei" totalitare, ca toti acei urmaritori ai manifestantilor din Piata Universitatii sau pur si simplu ai studentilor, ai cetatenilor cu ochelari, ai fetelor cu fuste scurte sau blugi ori ai doamnelor elegante nu erau decat uneltele intoarcerii intr-un trecut sumbru, de care ne credeam scapati. Scuzele celor care au colaborat in vreun fel cu regimul comunist ori cu mecanismele postdecembriste ale acestuia amintesc de explicatiile lui Eichmann, asa cum le-a analizat Hannah Arendt in exceptionala ei carte "Eichmann la Ierusalim". si acolo, ca si in cazul celor de azi – doctorul nu e decat unul dintre multele posibile si vizibile –, se facea apel la un fel de maruntire artificiala a lucrurilor si faptelor, astfel incat crima, crimele sa devina invizibile sau, in conceptia lor, neglijabile, scuzabile.
Dosarul mineriadelor ramane inca inchis si dupa optsprezece ani. Dl Ion Iliescu mai improasca de jur imprejurul sau rumegusul limbii de lemn a aparatcicului comunist de cate ori vine vorba despre acele intamplari care au dat Romania cu zeci de ani inapoi. Azi ne indignam de caricatura aparuta intr-un ziar din Elvetia, care infatisa un politist spunandu-i unei cersetoare, desigur, romance, "circulati", iar legenda era ca asta e extinderea libertatii de circulatie pentru romani. Aproape in favoarea noastra, daca ne gandim la imensele greseli care s-au facut in numele nostru si pentru noi. Ei bine, eu as prefera sa rezolvam mai intai dosarele mineriadei, dosarul Magurele, si abia apoi sa vedem ce se spune despre noi in presa straina de azi. Aceste doua lucruri nu au legatura? Au o legatura foarte adanca, pentru ca ele se intalnesc in inapoierea din cauza careia cetatenii romani isi iau lumea-n cap, iar unii cersesc, altii fura si omoara, altii, in fine, muncesc cinstit. Mineriada din iunie 1990, impreuna cu cele care i-au urmat, a determinat o anumita dezvoltare a Romaniei, un anume grad de civilizatie.
Dl doctor care uitase in 1995 ce s-a intamplat in 1990 vrea voturile bucurestenilor. Or sa i le dea, n-or sa i le dea? Intrebarea aceasta isi va gasi raspunsul duminica viitoare. Dar raspunsul va mai spune o data si care este atitudinea publica fata de o crima politica petrecuta acum 18 ani. Cu toate ca ambii candidati bucuresteni se leapada de mineriade ca de Satana, totusi nici unul nu este complet inocent, ca de obicei.
