Conform opiniei generale, piata romaneasca de arta este inca mult subevaluata, chiar daca a crescut constant in ultimii 17 ani. Marii pictori romani se vand cu sume de mii de ori mai mici decat pictorii straini consacrati care au trait in aceasi perioada. Unii critici sunt de parere ca nici nu merita mai mult.
Prima pozitie in topul vanzarilor realizate pe piata romaneasca de arta de catre Casa de Licitatie Alis din 1990 incoace este ocupata de un tablou vandut in 2003 pentru 59.900 de euro. Este vorba de „Fata culcata in iarba” a lui Nicolae Grigorescu. De altfel, primele zece intrari in top, dintre care sapte sunt Grigorescu, au ramas aproape neschimbate dupa anul 2006, cu o singura exceptie, lucrarea „Trandafiri” a lui Gheorghe Petrascu, care a fost adjudecata anul trecut pentru 42.274 de euro si a intrat pe locul 6 in top.
Piata de arta reflecta nivelul economic scazut
Desi aceste date sugereaza ca trendul nu este chiar ascendent, piata romaneasca de arta a crescut totusi constant in ultimii 17 ani, cu aproximativ 15-20% in medie pentru ultimii trei ani. Mihail Bucur Papagheorghiu, director general si actionar la Alis, una din cele doua case de licitatie de la noi, considera ca piata este inca subdezvoltata si ca nu si-a atins potentialul. Suma la care este actualmente evaluata aceasta piata, 2 milioane de euro pe an, este ridicola in raport cu preturile platite in Vest pentru pictorii consacrati. In Europa, un singur tablou costa adesea 2 milioane de euro, iar recordul a ajuns acum, cu „No. 5, 1948” de Jackson Pollock, la 140 de milioane de dolari. „Principalul motiv pentru care piata romaneasca este atat de saraca este nivelul economic scazut al tarii. Uitati-va ce PIB avem noi! La asta se adauga oferta slaba”, crede Mihail Papagheorghiu. Pe de-o parte avem un numar limitat de autori consacrati si bine vanduti, pe de alta parte, se spune cu delicatete, pictura romaneasca nu straluceste ca valoare. Chiar admitand acest lucru, ramane adevarat ca arta plastica romaneasca este actualmente subevaluata, ca rezultat al izolarii culturii romane si a faptului ca validarea interna a unor nume, din punct de vedere comercial, mai ales, se produce atat de tarziu. Criticul de arta Erwin Kessler considera insa ca pictorii romani nu sunt deloc subevaluati: „Valoarea lor pe piata este exact cea reala, si din punct de vedere comercial, si din punct de vedere artistic sunt evaluati exact atat cat merita”. Potrivit criticului, singurul care merita mai mult si caruia i-ar putea creste cota in viitor este Tuculescu.
Cel mai bine vandute nume sunt acum cele clasicizate: Grigorescu, Tonitza, Andreescu, Luchian, Mutzner, Iser, Petrascu, Pallady, Bancila, Ressu etc., in contrast cu piata internationala unde accentul se muta pe pictura contemporana. Pictorii romani consacrati vor fi insa epuizati treptat si in prim-plan va intra si la noi arta contemporana, care deocamdata nu poate fi cumparata decat direct de la artisti sau din galerii. Intre timp, numele mari incep sa se vanda bine si in strainatate, unde au cautare si nume ca Victor Brauner, Marcel Iancu, Dimitrie Berea sau Daniel Spoeri.
Aderarea este un moment oportun pentru proiectele care isi propun sa faca cunoscuta arta plastica autohtona in Europa. Succesul expozitiei monografice Nicolae Grigorescu de anul trecut din Franta („Itineraire d'un peintre roumain de l'ecole de Barbizon a l'impressionnisme,” prezentata la Musee des Beaux-Arts din Agen) ar putea fi continuat de expozitii Luchian, Tonitza sau Andreescu.
„Este de asemenea un moment oportun pentru a investi in nume ceva mai putin cunoscute, dar care ar putea foarte bine sa ajunga in prim-plan in cativa ani si sa-si multiplice de cateva ori valoarea pe piata”, spune Lucia Anghel, „negustor cu arta”, titulatura la care recurge in absenta unui echivalent romanesc recunoscut pentru meseria de art dealer. Astfel de nume insuficient recunoscute sunt Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strambu, Marius Bunescu, Moser Padina, Stefan Popescu sau Consantin Isachie. Ultimii doi au realizat lucrari pentru Casa Regala, primul fiind apreciat de Lucia Anghel ca fiind de valoarea lui Luchian, iar cel de-al doilea ca „unul din cei mai mari portretisti din Europa”. Un alt exemplu este Iosif Steurer, care costa acum cativa ani o suta de euro pe Lipscani, iar acum se vinde cu o mie. Afacerile cu arta sunt de asemenea in crestere lenta, conditia esentiala pentru un magazin in regim de consignatie fiind o locatie centrala. Magazinul Luciei Anghel nu a supravietuit din cauza problemei locatiei, dar isi foloseste expertiza pentru a face achizitii pentru cumparatori privati cum ar fi Stefan Cristofor sau Gaby Naghy.
„Nu poti cumpara o pictura asa cum cumperi actiuni pe bursa”
Printre colectionarii cunoscuti pe piata romaneasca se regasesc nume ca Tiberiu Postelnicu, Ovidiu Popescu, Ion Tiriac, Anca Vlad, Adrian Nastase si, in general, cei din elita politica sau de afaceri care au, sau vor sa para ca au, gusturi si interese artistice. Este greu de spus daca cumparatorii romani sunt mai snobi sau mai arivisti decat cei occidentali si daca comertul cu arta este tot atat de dominat de spiritul mercantil. Mihail Papagheorghiu este de parere ca „desi unii au doar interesul, nu si bunul gust, iar altii privesc achizitiile de arta doar ca pe niste investitii, cred ca mai devreme sau mai tarziu oricum se ataseaza sentimental de arta, pentru ca nu poti cumpara o pictura asa cum cumperi actiuni pe bursa.” Insa, de la colectionari, dealeri, critici, amatori si cumparatori de arta pana la artisti, toti actorii de pe piata romaneasca de arta au nevoie sa evolueze si sa se sincronizeze cu mediul international. Muzeele, de exemplu, sunt in occident actori activi in comertul cu arta, achizitionand lucrari pentru propriile colectii, in timp ce muzeele din Romania nu au fonduri pentru a participa la licitatii. Pe piata romaneasca abunda insa tranzactiile la negru si falsurile, in timp ce lipseste tehnologia performanta folosita in vest pe langa expertiza artistica pentru a autentifica lucrarile originale.
Un mit inca viu al comertului cu arta este sansa de a descoperi in case particulare si printre vechituri obiecte de mare valoare. Se pare insa ca in Romania dealerii nu mai cred in acest mit. „Obiectele se afla acolo unde trebuie sa se afle, iar cine are ceva de valoare in casa stie ce are”, crede Mihail Papagheorghiu. Este mai probabil sa descoperiti comori ascunse printre obiectele de decor ramase de la bunici decat printre tablourile de pe pereti, piata pentru ceramica si portelan, icoane, tesaturi, mobilier, ceasuri si bijuterii fiind de asemenea in crestere pe termen mediu. Prima licitatie din 2007 de la Casa de licitatii Alis, din 21 ianuarie, se anunta fierbinte. Va puteti procura catalogul de la Teatrul de opereta „Ion Dacian” si puteti vizita expozitia de obiecte scoase la vanzare vineri 19 si sambata 20 ianuarie. Criticii va recomanda dintre obiectele licitate o schita infatisandu-l pe I.L. Caragiale semnata Iosif Steurer, care incepe licitatia la numai 600 de lei, litografia lui Kimon Loghi „Pe banca” cu pretul de intrare de 700 de lei si cele doua lucrari notabile din editia aceasta, lucrarea semnata Roger Jourdain si intitulata, intamplator, tot „Pe banca”, evaluata initial la 16.000 de lei si mai ales lucrarea lui Theodor Pallady intitulata „Nud cu marama alba” (Yvone Cousin), care incepe licitatia cu pretul de 50.000 de lei.
Cele mai scumpe
10 picturi vandute vreodata:
1. 140.000.000 $ – No. 5, 1948 de Jackson Pollock, vanduta in 2006
2. 135.000.000 $ – Adele Bloch-Bauer I de Gustav Klimt, vanduta in 2006
3. 104.000.000 $ – Baiat cu pipa de Pablo Picasso, vanduta in 2004
4. 95.200.000 $ – Dora Maar cu pisica de Pablo Picasso, vanduta in 2006
5. 82.500.000 $ – Portretul Dr. Gachet de Vincent van Gogh, vanduta in 1990
6. 78.100.000 $ – Au Moulin de la Gallette de Pierre-Auguste Renoir, vanduta in 1990
7. 76.700.000 $ – Masacrul inocentilor de Paul Rubens, vanduta in 2002
8. 71.500.000 $ – Portretul artistului fara barba de Vincent van Gogh, vanduta in 1998
9. 60.500.000 $ – Rideau, Cruchon et Compotier de Paul Cezanne, vanduta in 1999 pentru 60,5 milioane de dolari
10. 55.000.000 $ – Femme aux Bras Croisers de Pablo Picasso, vanduta in 2000
