Aflat zilele trecute in Irak, unde s-a adresat trupelor americane, candidatul republican la alegerile prezidentiale din SUA, John McCain, a demonstrat ca nu cunoaste diferenta dintre islamul sunnit si cel siit, fundamentala pentru intelegerea complexitatii regiunii. Distinsul senator si pretendent la presedintie le-a spus militarilor americani ca "este un lucru binecunoscut ca al-Qaida se retrage in Iran, unde se antreneaza pentru a reveni in Irak, atacand trupele aliate". Gafa enorma – ignorarea ostilitatii profunde dintre fundamentalistii sunniti din al-Qaida si Iranul siit – ar putea, desigur, trece neobservata intr-o discutie in doi peri la cafenea. Ea iese insa din gura unui om care e membru in toate comisiile de afaceri externe si de securitate din Senatul american si care in curand ar putea fi cel care ar decide orarul retragerii trupelor americane din Irak si, eventual, din Afganistan.
In momentul in care un grup de economisti, printre care un laureat al Premiului Nobel, a calculat ca pretul real al prezentei militare americane in Irak de pana acum s-ar ridica la astronomica suma de 3.000 de miliarde de dolari, adica de doua ori mai mult decat suma pe care o recunoaste Congresul, gafa lui McCain da serios de gandit. Nu numai ca e un lucru ingrijorator faptul ca Bush nu este singurul care ignora nepasator detalii fundamentale ale situatiei din Orientul Apropiat, dar e tot atat de grav faptul ca politicieni americani dintre cei mai importanti pot lua decizii care afecteaza viata a milioane de oameni fara a avea habar cine sunt acei oameni. Cu toate astea, ecuatia e simpla: pentru al-Qaida – si pentru fundamentalistii sunniti in general – Iranul siit este un dusman de moarte, iar siitii sunt considerati drept niste idolatri, niste pagani inferiori chiar si crestinilor si care ar merita sa fie exterminati. Ignorand acest lucru, McCain n-a facut decat sa vare in acelasi sac cele doua entitati in care SUA vad cei mai mari inamici.
Asta arata insa inca o data in ce masura recitarea numelor "al-Qaida" si "Iran" a devenit un soi de mantra, de descantec politic. Guvernantii europeni care decid sa sprijine militar SUA ar trebui insa sa stie sa distinga o mantra de descrierea reala a unei situatii.
