Desi recesiunea globala este grava, iar durata ei ramane incerta, lumea trebuie totusi sa se concentreze in continuare pe amenintarea de lunga durata a incalzirii globale. Daca vom fi inteligenti, politicile publice pot servi chiar unui scop dublu: stimularea cresterii economice si combaterea incalzirii globale.
Guvernele lucreaza la un acord care sa-i succeada Protocolului de la Kyoto cu ocazia conferintei ONU de la Copenhaga in decursul acestui an; ele ar trebui sa adopte stimulente puternice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Acest tip de actiune ar putea reporni motorul investitiilor private si ar ajuta la alimentarea revenirii economice.
Trasaturile fundamentale ale unui raspuns efectiv si eficient la incalzirea globala au fost schitate in clar de mai multi ani. Un sistem prin care se limiteaza emisiile de CO2 si se tranzactioneaza cotele de emisii ar canaliza resursele inspre cele mai rentabile masuri de reducere. Iar adoptarea pe scara larga a standardelor de eficienta pentru instalatii, masini si cladiri ar ajuta companiile si oamenii sa consume mai putina energie.
Mai mult, cateva initiative specifice ar putea ajuta guvernele si societatea sa profite si mai mult de agilitatea si puterea de inovare a firmelor in cursa pentru controlul emisiilor de gaze cu efect de sera:
Acorduri intre grupuri de state-cheie pentru reducerea emisiilor in anumite sectoare industriale.
Stimulente pentru ca firmele sa capteze dioxidul de carbon si sa-l stocheze in siguranta in subteran, accelerand astfel procesul de introducere a acestei tehnologii promitatoare.
Fonduri de sprijin pentru dezvoltarea si demonstratia comerciala a unor noi tehnologii – precum biocombustibili avansati – cu potential ridicat de reducere a emisiilor de CO2.
Pana acum negociatorii au avut in vedere un acord global, pe gustul tuturor: al tarilor dezvoltate si pe cel al statelor in curs de dezvoltare. Chiar daca acesta ramane obiectivul final, pana in prezent s-a demonstrat ca un asemenea document este extrem de complicat de formulat.
Un posibil element ajutator ar putea fi o serie de acorduri intre grupuri mai mici de state-pivot, care sa-si reduca emisiile din sectoarele economice cu un aport important de emisii. Asemenea acorduri ar putea fi caramizi importante pentru constructia unui acord mai larg. Sectoarele-cheie ar urma sa includa productia de energie, care contribuie cu 35% la emisiile globale de CO2, dar si productia de ciment, industria chimica si siderurgia.
Implicarea unui numar limitat dintre tarile importante ar facilita compromisul. Acordurile ar calma spiritele celor ingrijorati ca regulile stricte in domeniul emisiilor intr-o regiune ar dezavantaja companiile in competitia cu rivalii din regiuni cu politici mai putin severe.
Ca exemplu ipotetic, un acord asupra emisiilor produse de centralele pe carbune ar putea include mari utilizatori precum China, Uniunea Europeana, India, Japonia si SUA, care insumeaza impreuna aproximativ 80% din capacitatea de productie de energie pe baza de carbune. Un asemenea acord ar putea sa includa mecanisme pentru transferul de tehnologie curata de productie pe carbune din statele dezvoltate inspre cele in curs de dezvoltare. Sisteme de limitare a emisiilor si tranzactionare prin licitatie a cotelor ar oferi o sursa potentiala de fonduri.
Trebuie actionat urgent. Numai in Asia se vor construi capacitati noi pe carbune cu o putere totala de 800 de gigawati in urmatorii zece ani, ceea ce echivaleaza cu totalul capacitatii de productie de electricitate existent acum in UE. Odata construite, centralele vor emite peste patru miliarde de tone CO2 in fiecare an – aproximativ cantitatea totala de emisii energetice din UE –, continuand sa functioneze timp de 30 de ani sau chiar mai mult.
Negociatorii ar trebui sa acorde prioritate si conceptului de captare si stocare a carbonului (CSC). Desi utilizarea sporita a energiilor regenerabile si a celei nucleare va ajuta la reducerea emisiilor, aceste tipuri de energie nu vor putea tine pasul cu cresterea rapida a cererii de energie. Ne place sau nu, combustibilii fosili vor ramane timp de decenii principala sursa de energie a lumii.
"Curatarea" combustibililor fosili este o punte necesara si vitala spre un viitor cu mai putin carbon. Dupa cum afirma Comitetul Interguvernamental ONU pentru schimbari climatice, CSC ar putea contribui cu pana la 55% la reducerea emisiilor, pe care cercetatorii o vad necesara in acest secol in vederea combaterii incalzirii globale. Dar companiile sunt rezervate, pentru ca investitiile in CSC genereaza costuri substantiale si nu aduc nici un venit. Pentru ca CSC sa fie folosit la potentialul sau, firmele au nevoie de stimulente de investitie si de cai de obtinere a unor venituri.
Decidentii ar trebui sa promoveze CSC pe mai multe cai. In primul rand, ar trebui sa taxeze emisiile de CO2. Acest lucru se face prin limitarea emisiilor si crearea unei piete, pe care companiile sa poata tranzactiona cotele de emisie, asa cum se face in Sistemul comunitar de comercializare a cotelor. In al doilea rand, CSC trebuie sa fie recunoscut in cadrul Mecanismului de dezvoltare curata al Protocolului de la Kyoto, prin care statele dezvoltate pot investi in proiecte de reducere a emisiilor in tarile in curs de dezvoltare.
In final, guvernele ar trebui sa stimuleze dezvoltarea si demonstratia comerciala a tehnologiilor care promit un viitor energetic cu aport redus de carbon. Scaderea dramatica a preturilor energetice din ultimele luni face mai improbabila eventualitatea ca investitorii privati sa mizeze pe tehnologii neverificate.
Desigur, trezoreriile aflate in dificultate nu vor gasi foarte usor fonduri. Dar schemele de tranzactionare de cote pot oferi o sursa de finantare alternativa. De pilda, UE a alocat recent 300 milioane de certificate de emisie tranzactionabile pentru a le oferi unor proiecte inovatoare in domeniul energiilor regenerabile sau din cel al stocarii de CO2. Depinzand de pretul pietei pentru o tona de carbon, am putea vorbi de o suma intre sase si noua miliarde de euro, prin care ar putea fi sprijinita dezvoltarea deplina a acestor tehnologii.
Nimeni nu stie daca actuala criza economica va mai dura cateva luni sau daca se va intinde pe mai multi ani. Dar un rezultat bun la Copenhaga va servi lumii timp de decenii prin stimularea cresterii economice si luarea unor masuri concrete de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.
Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org
