Mai punem cate o haina pe noi?

De curand, unul dintre ministrii importanti a aparut pe sticla spre a ne anunta ca, incepand cu toamna care se apropie, se va scumpi gigacaloria. N-a spus cu ce procent, precizand insa ca acesta va fi stabilit in fiecare localitate de catre primarii, care vor avea latitudinea nu numai sa creasca, dar sa si scada pretul agentului termic. Pacaleala cu care romanii sunt deprinsi de multa vreme, caci nu s-a vazut inca la noi o autoritate locala sau centrala care sa lase din pret de bunavoie si nesilita de nimeni. Asa ca, la iarna, cei care nu vor putea plati facturile calculate la noile tarife n-au decat sa urmeze sfatul formulat odinioara de „chimista de renume mondial”, adica sa mai puna o haina pe ei. Daca o au si pe aceea si n-au dus-o inca la muntele de pietate…

Alinierea

Ministrul cu pricina si-a argumentat sustinerea cu necesitatea alinierii preturilor si tarifelor la cele din tarile Uniunii Europene, in care ne straduim sa intram. Argument repetat de fiecare data cand este vorba de sacrificiile pe care le vor suporta cetatenii Romaniei spre a face parte din selectul club al tarilor europene dezvoltate. In fata acestui cumul de dezavantaje se ridica intrebarea daca, in lipsa oricarui chilipir si numai fluierand a paguba, n-ar fi mai de folos sa ne vedem de saracia si nevoile noastre in asteptarea unor vremuri mai prielnice, cand, o data cu alinierea preturilor si tarifelor, se va produce si o aliniere a veniturilor din salarii si pensii, despre care insa nimeni nu scoate o vorba in palatele ministeriale sau pe sticla televizoarelor.

Gainile de pe banda magnetica

Aceeasi sticla, care, timp de numeroase saptamani, ne-a adus in case imaginea unor gaini moarte de gripa aviara. Iar cand redactorii posturilor de televiziune n-au mai gasit pasari decedate spre a le inregistra pe banda magnetica, au reluat imagini din arhiva spre a amplifica impresia de calamitate. Pana-ntr-o zi cand negustorii de carne de pasare au constatat ca acest produs nu mai are cautare nici pe piata interna, nici la export. Alarmati, acestia au strigat „ajunge!” si au dat exemplul vecinilor nostri, ale caror pasari au fost si ele victime ale acestei molime, fara sa se faca atata zarva. Asa ca, brusc, tot pe sticla, s-a anuntat incetarea epidemiei, care crease daune economiei, precum si turismului, al carui sezon estival tocmai incepuse sub o zodie nu tocmai favorabila.

Domnisoare prin baltoace

Cam la fel s-au petrecut lucrurile si cu inundatiile care s-au abatut pe suprafete intinse in tara noastra. A fost o mana cereasca pentru televiziuni sa filmeze navala apei in localitati si pe ogoare, repetand, uneori, aceleasi imagini dramatice, insotite de comentariile unor domnisoare incaltate cu cizme de cauciuc adresandu-se telespectatorilor din mijlocul unor baltoace. A fost, intr-adevar, o situatie de o deosebita gravitate, dar, dincolo de ceea ce se vedea pe ecrane, nu s-a facut mai nimic spre a pune capat suferintelor si a evita pe viitor repetarea lor. Este drept ca presedintele si premierul au survolat zone calamitate, dar asezari refacute dupa sinistru nu s-au vazut. In afara catorva case ridicate in graba din initiative personale si nici ele terminate. In schimb, tot pe sticla, a fost o avalansa de batrani plangand in fata gospodariilor distruse de ape, de obicei aceleasi imagini transmise mereu, in fiecare jurnal de actualitati. Sau oameni in putere care, in loc sa-si repare locuintele, stateau la carciuma cu cate o cinzeaca de tuica in fata in asteptarea statului care sa le repare locuintele, ca „de aia-i stat”, cum bine zis-a Caragiale.
Si uite asa, aproape ca a trecut si aceasta vara pigmentata de volatilizarea lui Omar, cu mocirle, gaini moarte, cresteri de preturi si de tarife, precum si de galcevi sterile la nivel inalt. Se apropie toamna si apoi vine iarna, cand din nou romanii de conditie modesta vor fi sfatuiti parinteste sa mai puna o haina pe ei…