În Italia ia amploare scandalul provocat de activitatea unei „asociaţii secrete” – P4 – creată pentru a face presiuni asupra structurilor administrative şi juridice ale statului. În colimatorul procurorilor, apropiaţi ai premierului Berlusconi.
Trei decenii după scandalul provocat de loja P2 a controversatului Licio Gelli, în Italia se vorbeşte din nou despre o reţea ocultă şi despre un guvern din umbră. Ziarele sunt pline de retranscrieri de ascultări telefonice în centrul cărora se află un anume Luigi Bisignani, fost ziarist devenit om de afaceri şi lobbyst. El se află în miezul unei vaste reţele care pare că trage sforile puterii, aşa cum făcea în anii 80 Licio Gelli, Venerabilul Maestru al Lojii masonice secrete P2. De altfel, Bisignani este un fost membru al P2. Ancheta privind această reţea secretă şi fapte de corupţie este condusă de doi magistraţi din Napoli care au pus sub acuzare mai multe personaje influente. Suspecţii sunt acuzaţi că au obţinut informaţii secrete şi date personale pentru a face presiuni asupra responsabililor guvernamentali intervenind în favoarea politicienilor şi oamenilor de afaceri care au probleme cu legea, dar şi pentru a şantaja întreprinzători şi persoane din lumea finanţelor.
Henry John Woodcock, unul din cei doi magistraţi, declara că suspecţii au fondat o „asociaţie secretă de tip masonic în vederea atacării administraţiilor publice şi sociale” în care ar fi implicate persoane cu influenţă – funcţionari ministeriali, responsabili ai consiliilor regionale şi municipale, membri ai PDL, partidul premierului italian.
Aşa se explică şi de ce dosarul a fost numit „P4″, în analogie cu loja masonică Propaganda Due (P2) care la finele anilor ’70-începutul anilor ’80 avea în vedere o lovitură de stat în Italia.
Din 15 iunie, Bisignani este consemnat la domiciliu, suspectat de complicitate şi conflicte de interese în cadrul anchetei Parchetului din Napoli.
După doi ani de cercetări, unele piese din dosar au fost făcute publice la finele lunii trecute, procurorii acuzând lobbyistul şi un deputat al PDL că au constituit un guvern în umbră şi oferă „consiliere” miniştrilor, secretarilor de stat şi liderilor partidelor politice, orientând voturi, decrete şi numiri. Raportul anchetei, cu peste 1.500 de pagini, cu mii de înregistrări telefonice şi sute de mărturii, dezvăluie un sistem criminal „care funcţionează după sistemul organizaţiilor de tip mafiot şi terorist cele mai sofisticate”.
„Raporturile privilegiate” s-au extins asupra mediului întreprinderilor publice şi private, asupra mediului bancar. Astfel, preşedintele grupului petrolier şi energetic italian ENI (statul deţine 30% din acţiuni), prima întreprindere din ţară şi aliat privilegiat al exportatorului rus de gaze naturale Gazprom, era asaltat cu sfaturi şi ameninţări înaintea întâlnirilor sale cu Silvio Berlusconi. Luigi Bisignani şi apropiaţii lui au demis ziarişti, consideraţi „deranjanţi” din presa scrisă şi audiovizuală. „Fac asta pentru binele ţării mele”, a declarat el pentru La Repubblica. În raportul magistraţilor din Napoli, alături de Bisignani, considerat personajul-cheie, se regăseşte şi numele lui Gianni Letta, sub secretar de stat la preşedinţia Consiliului de Miniştri şi adevărată eminenţă cenuşie a premierului. „Îl informam despre anchetele care îl puteau interesa”, a mai precizat Bisignani magistraţilor, făcând să tremure guvernul de la Roma.
„Guvernul din umbră era chiar Bisignani”, consideră La Repubblica. Era eternul om al lojii P2 care ţesea trama secretă între palatele puterii, instituţii, marea economie, poliţie şi serviciile secrete, centrele de informare, în special RAI (televiziunea publică). El era cel care agita maşinăria defăimărilor, decidea transferurile şi numirile oamenilor acolo unde îi puteau fi folositori.
ENI şi serviciile secrete ruse
Bisignani folosea drept intermediar între Silvio Berlusconi şi şeful societăţii naţionale a hidrocarburilor, ENI.
Compania se află în atenţia magistraţilor napoletani şi au fost făcute percheziţii la sediul din Roma legate de ancheta asupra reţelei P4. Garda de Finanţe a sechestrat o lungă serie de documente, în vizor fiind raporturile, frecventările şi consultările din jurul „lobbyistului” Luigi Bisignani şi ex-magistratului şi deputat PDL, Alfonso Papa. Papa este acuzat şi el că face parte din reţeaua paralelă de informaţii, P4 şi de faptul că a intervenit pe lângă conducerea ENI pentru angajarea amantei sale în cadrul departamentului de securitate al companiei. Este vorba de Ludmila Spornik, zisă şi Luda, o fostă infirmieră de origine ucraineană, dar şcolită la Moscova pentru delegaţiile de politicieni sau oameni de afaceri italieni. Presa scrie că Luda ar avea legături cu serviciile secrete ruse, iar magistraţii italieni au cerut de la ENI contractul de muncă al Ludei.
Potrivit unor înregistrări telefonice recente, Papa a plătit pentru Luda cazarea la hoteluri de lux (De Russie din Roma, Mareblu din Ischia, Principe di Savoia din Milano) şi i-a făcut cadouri croaziere şi obiecte de valoare.
Berlusconi şi Putin
Potrivit unor telegrame diplomatice americane obţinute de WikiLeaks, între premierii italian, Silvio Berlusconi, şi cel rus, Vladimir Putin, prietenia şi interesele comerciale se confundă, formând un amestec „exploziv”. Relaţiile personale dintre cei doi au uimit americanii încă din 2008, în timpul războiului dintre Georgia şi Rusia când Berlusconi a justificat atacul militar rus asupra teritoriului georgian prin necesitatea evitării unei băi de sânge de către Tbilisi, prezentat drept agresor. Berlusconi admiră stilul guvernării „macho”, autoritar al lui Putin şi la întrevederile dintre cei doi premieri sunt făcute schimburi de cadouri fastuoase. Familia Putin petrece vacanţe lungi în vila lui Berlusconi din Sardinia, pe cheltuiala acestuia.
Berlusconi foloseşte compania ENI pentru păstrarea relaţiei apropiate cu Gazprom şi occidentalii se tem că acest „cal troian” rus influenţează politica energetică a Europei. ENI şi Gazprom au semnat acorduri de livrare până în 2035 şi sunt partenere la construcţia gazoductului South Stream. Interesele sunt enorme şi ENI dictează adesea politica energetică a guvernului de la Roma şi blochează planurile de liberalizare a pieţei energiei în UE, mai arată telegrame WikiLeaks..
În cadrul formaţiunii PDL, mai multe surse au dezvăluit americanilor că Berlusconi dispune de un om-cheie pentru Rusia, deputatul Valentino Valentini. Acesta nu are nici echipă, nici secretară, vorbeşte ruseşte şi merge la Moscova de câteva ori pe lună şi apare alături de premierul italian la întrevederile acestuia cu lideri mondiali.
Nimic de mirare că o persoană suspectă de a avea relaţii cu spionajul rus a fost angajată la ENI într-un sector-cheie de către un apropiat al premierului Berlusconi.
P2, reţeaua criminală
Propaganda Due, misterioasa şi defuncta – teoretic – lojă masonică P2 face parte din istoria sumbră a Italiei anilor 70-80. Ea a funcţionat în perioada 1945-1975, după care a devenit ilegală şi a funcţionat în culisele puterii italiene până în 1981. În anii 1990, urmare a unor scandaluri de corupţie, au ieşit la iveală unele dintre operaţiunile acestui grup secret în care erau implicaţi politicieni, oameni de afaceri, ziarişti, generali, serviciile secrete. Obiectivul P2 a fost de a instala membrii săi în cele mai înalte poziţii instituţionale din ţară de unde puteau să promoveze şi să pună în funcţiune o formă autoritară de democraţie şi putea să corupă pe oricine.
În ultimii ani a fost dezvăluită şi existenţa altei loje secrete numită P3 dar investigaţiile continuă şi, potrivit unor ziare italiene, s-a confirmat că noua reţea din umbră avea printre membri persoane cu poziţii foarte înalte în guvernul Berlusconi. La fel ca şi în cazul P2, banii P3 foloseau pentru a influenţa judecători şi politicieni în vederea obţinerii de concesii şi decizii favorabile.
În 1975, Licio Gelli, care lucrase în regimul Mussolini, a devenit „venerabil” adică preşedinte al P2 şi i-a deviat activitatea. De extremă dreapta, Gelli a militat pentru revenirea autorităţii şi a moralei într-o perioadă când partidul comunist era la apogeu în Italia. Loja reunea personalităţi din lumea politică şi de afaceri, între care şi Berlusconi. În 1980, Gelli şi-a expus ideile şi programul într-un interviu acordat pentru Corriere della Sera. Imediat, Marele Orient din Italia l-a condamnat pentru trădarea idealului masonic. A fost debutul unui enorm scandal politico-financiar. Loja P2 a fost acuzată că a participat la un complot care viza împiedicarea PC italian să acceadă la puterea executivă şi s-a descoperit că erau implicaţi responsabilii serviciilor secrete.
Daunele acestui scandal au fost numeroase. Guvernul premierului Forlani a fost silit să demisioneze în 1981, după ce la percheziţia reşedinţei bogatului industriaş Licio Gelli poliţia a confiscat un fişier ce conţinea sute de nume, membri ai lojii masonice. Au urmat arestări şi acuzaţii de conspiraţie. În 1991, judecătorul Monastero, care conducea ancheta, a calificat P2 drept o „asociaţie criminală destinată să modifice şi să altereze esenţa funcţionării puterilor statului şi cele constituite prin Constituţie”. Altfel zis, de a crea un stat în stat. Zone de umbră există în continuare în ce priveşte acest mare scandal în care a fost implicată, la acea vreme, şi Banca Vaticanului.
>> Loja P4, un centru ocult de putere, „un sistem criminal” care acţionează pe modelul asociaţiilor mafiote şi teroriste cele mai sofisticate. Cu ramificaţii în structurile statului, reţeaua caută şi manipulează informaţii secrete pentru a obţine putere.
