După zece ani de lupte judiciare, Argentina a încheiat un acord de principiu cu fondurile speculative, Congresul urmând să aprobe acordul şi să abroge o lege care interzicea orice plată către aceste fonduri. Progresul se datorează noului preşedinte argentinian cu orientări economice liberale, Mauricio Macri, care i-a succedat acum trei luni preşedintei de stânga, Cristina Kirchner (2007-2015), ostilă oricărui acord cu fondurile speculative.
Luni, la New York, a fost anunţat compromisul vizând reglementarea litigiului dintre Argentina şi patru hedge funds, deţinătoare a datoriei sale externe, deschizând calea soluţionării definitive a contenciosului asupra datoriei care datează de la criza economică din 2001/2002. „Anunţ cu cea mai mare plăcere că bătălia de 15 ani între Republica Argentina şi Elliott Management, condus de Paul Singer (proprietarul fondului NML), este acum pe cale să fie rezolvată“, a declarat mediatorul american Daniel Pollak, precizând că „este un pas uriaş, dar nu este etapa finală“. De peste un deceniu, fondurile NML şi Aurelius duc o bătălie judiciară în faţa tribunalelor americane cerând rambursarea integrală a titlurilor datoriei argentiniene cumpărate după ce Argentina a intrat în încetare de plăţi, în 2001.
După ani de blocaj, în februarie noul guvern argentinian de centru-dreapta a pus pe masa negocierilor oferta unui compromis ce prevede rambursarea a 6,5 miliarde dolari din cele 9 miliarde deţinute de ansamblul fondurilor speculative. După câteva săptămâni de discuţii intense, Argentina a ajuns la un acord cu patru fonduri, între care NML şi Aurelius, care erau reticente, dar care în final au acceptat o reducere de 25%. Guvernul de la Buenos Aires a încheiat o reglementare de 1,35 miliarde dolari cu un grup de investitori italieni şi s-a oferit să plătească 6,5 miliarde grupului celor şase fonduri dure.
Revenire pe pieţele financiare
Pentru efectuarea plăţilor, Argentina va reveni pe pieţele financiare. Acordul va permite Argentinei să reia plăţile şi către alţi creditori care acceptaseră o de-cotare mai importantă, de 70%, la cele două restructurări a datoriei din 2005 şi 2010.
Acordul deschide poarta pentru Argentina pentru atragerea investiţiilor străine, necesare pentru relansarea economiei sale. Victoria finală a acestor fonduri speculative, deţinătoare a creanţelor datoriei externe argentiniene, ilustrează influenţa excesivă a fondurilor în ţările unde îşi plasează şi pariază banii. Şi tacticile lor juridice sunt susceptibile să fie utilizate din nou de alţi investitori. Cele patru fonduri „recalcitrante“ – numite aşa pentru refuzul de a participa la două restructurări a datoriei – inclusiv Aurelius, fond gestionat de Mark Brodsky, fost trader la Elliott Management a lui Singer, Davidson Kempner şi Bracebridge Capital, au convenit să nu împiedice Argentina să obţină noi fonduri. Acordul final va depinde şi de faptul dacă Argentina va abroga legile naţionale care împiedicau guvernul să plătească „recalcitranţii“.
Bătălia între „recalcitranţi“ şi Argentina a atins apogeul sub precedentul preşedinte, Cristina Kirchner, care a numit aceste fonduri „vulturi“ şi „terorişti financiari“. Iar Axel Kicillof, fostul ministru al Economiei, a căutat să pună în discuţie imparţialitatea mediatorului Pollack, declarând acum un an că „dacă dă jos vesta, îi puteţi vedea penele“, referindu-se la vulturi.
Argentina, sub conducerea preşedintelui de stânga, Nestor Kirchner (2003-2007) a rupt relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, considerând că instituţiile financiare mondiale sunt co-responsabile de supra-îndatorarea ţării şi de falimentul celei de a 3-a economii din America Latină în 2001.
Noul ministru argentinian al Economiei, Alfonso Prat-de Gay, a precizat pentru presă că „pentru prima oară în 15 ani, putem spune că Argentina a început cu adevărat să iasă din faliment“.
