Ne-a contactat la redactie dl Eugen Iordache din Capitala pentru a ne comunica nemultumirea sa legata de una dintre normele Uniunii cu privire la integrare. Dl Iordache se arata surprins de faptul ca, potrivit reglementarilor UE, firmele romanesti pot refuza sa angajeze o persoana doar pentru ca aceasta fumeaza. “Chiar daca o persoana fumeaza, continua cititorul nostru, este posibil sa fie pregatita din punct de vedere profesional si astfel se pot pierde oameni calificati. Pe de alta parte, mi se pare discriminare, mai continua dl Iordache. Cum au drepturi unii, trebuie sa aiba si ceilalti. Mi se pare corect sa fie amenajate locuri speciale de fumat, insa, din start, sa fie respinsi oamenii care fumeaza este mult prea mult.”
Pensionarii isi pierd pensiile
Daca macar o singura zi aveti rabdarea de a trece pe la Casele de Pensii, veti vedea ce jale mare a pus stapanire pe bietele fiinte omenesti ajunse la mana unor functionari care-si bat joc de ele. Pentru ca se zice ca ne-am modernizat, adica primim pensia prin card, ne-am trezit, unii dintre noi, fara taloanele de pensie. Din nefericire, daca timp de trei luni aceste taloane se intorc la Casa de Pensii, risti sa ramai fara bruma de pensie pe care o astepti cu sufletul la gura ca sa-ti achiti facturile sau sa-ti cumperi medicamente. Din aceste motive, la Casele de Pensii stam la cozi interminabile, ca sa ni se spuna sec si fara alte discutii: "Asteptati acasa". Ce sa asteptam? Nimic bun, probabil, din moment ce se intampla atatea in defavoarea cetateanului. Se lucreaza doar doua zile pe saptamana cu publicul, iar bietii oameni, bolnavi si fara ajutorul nimanui, stau ca vitele la streang. E dezolant sa vezi acea masa de pensionari cu fete triste si maini tremurande ce asteapta, zile de-a randul, sa-si primeasca talonul de pensie. E spaima ca raman fara drepturi, asa cum se spune, ca li se suspenda pensia. Cine le da acest drept Caselor de Pensii? Am fost doua zile printre ei, am asteptat, am vorbit, i-am ajutat, pe unii invalizi, sa urce scarile pana la etajul 1. Mi s-a facut rusine de tratamentul la care suntem supusi, ne spune, cu mahnire, doamna Elena Urlateanu.
Persoana cu handicap tratata cu dispret
Doamna Lucia Florescu din Bucuresti, in varsta de 71 de ani, ne-a sunat la redactie pentru a-si exprima revolta cu privire la tratamentul la care a fost supusa de angajatii Curtii de Apel Bucuresti. Cititoarea noastra se deplaseaza greu, ajutandu-se de carje, avand proteza la unul dintre picioare. Recent a incercat sa intre la institutia precizata mai sus pe la intrarea de la Domnita Balasa. Aici a fost refuzata nepoliticos de persoana care asigura paza spunandu-i-se ca nu are voie, ca intrarea este destinata doar personalului auxiliar al institutiei. La insistentele dnei Florescu care a precizat faptul ca se deplaseaza foarte greu si aceasta intrare are mai putine trepte, a fost acceptata, insa insotita de vociferarile altor angajati. In interior a fost si mai rau: lifturile de acces nu deservesc decat angajatii, iar persoanele care se afla cu treaba in institutie trebuie sa foloseasca scarile. Concluzia cititoarei noastre este amara: bataie de joc la adresa oamenilor, a celor care au handicap, de catre cei care sunt platiti din banii publici.
Corespondenta simpla nu ajunge la destinatar
De sarbatori, in anul 2005 am trimis un calendar tip brosura unei prietene din Franta. Am expediat scrisoarea fara sa platesc taxe speciale, in afara de timbrele pentru o trimitere simpla. Acel plic nu a ajuns niciodata. La sfarsitul anului 2006 am trimis, in aceleasi conditii, un alt calendar. Nici acela n-a ajuns. Vazand ca nu primeste cadoul meu, persoana careia ii era destinat, am cumparat alt calendar si am expediat plicul cu "confirmare de primire" pentru care am achitat suma de 200.000 lei in bani vechi. A ajuns intr-o saptamana. Atunci ma intreb, stimati domni ce lucrati la posta: de ce trimiterile simple nu ajung? Ce se intampla pe traseu? Sigur, mi se va spune ca nu pot fi urmarite. Tocmai pe acest motiv se bazeaza si cei care nu le predau destinatarilor. Ce-i de facut? Mai bine ar desfiinta acest fel de trimiteri simple pentru ca taxele nu sunt deloc mici iar noi, cetatenii, ramanem in pierdere. E rusinos ce se intampla cu Posta Romana. Si-au schimbat sediile, dar mentalitatea ba! Trimiterile le-am facut de la Oficiul postal nr. 63 – ne-a spus doamna Olimpia Roman din Bucuresti.
