Sarah Helm, o cunoscuta ziarista britanica, fondatoare a cotidianului The Independent, a publicat recent o carte intitulata „O viata de secrete”, in care indeparteaza, pagina cu pagina, fiecare val de mister cu care a fost acoperita – de altii, dar mai ales de ea insasi – o legenda a spionajului britanic din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Vera Atkins.
Povestea incepe in 1941, unul din cei mai grei ani ai razboiului pentru Marea Britanie. Europa era ocupata de Germania nazista, americanii nu intrasera inca in razboi, iar britanicii, coplesiti din punct de vedere militar si tehnologic, erau amenintati cu invazia iminenta. In acele ceasuri negre, serviciile de spionaj au inceput recrutari in masa in randurile specialistilor in matematica, logica si filozofie de la Cambridge, dar si in cele ale femeilor. Si asa ajunge Vera Atkins sa conduca sectia pentru Franta (sectiunea F) a Special Operations Executive (SOE), un serviciu specializat in finantarea, organizarea si inarmarea miscarilor de rezistenta in tarile ocupate. Cea mai inalta functie detinuta de o femeie in spionajul britanic din timpul razboiului.
Helm a intalnit-o pe Atkins doar o singura data, in 1998, cu doi ani inainte ca fosta agenta sa moara. La 90 de ani, Atkins era inca o femeie apriga, cu un accent aristocrat impecabil, fumatoare inraita si cu o aroganta rece de cea mai pura extractie britanica. Si o memorie de invidiat cand venea vorba de detalii care trebuiau povestite sau… eludate. Vera Atkins a trimis in Franta 400 de agenti, dintre care 39 de femei. Majoritatea acestora au fost prinsi de Gestapo. De altfel, descrierea pe care o face Atkins Section F este una care, cum scrie New York Times, „amesteca eroismul cu ineptia”, dar si cu tradarea. Maestrul incompetentei ar fi fost superiorul lui Atkins, Maurice Buckmaster, un „balbait bonom”, care a refuzat sa admita ca lucrurile merg prost. Tradatorul, un pilot francez care ii transporta pe agenti direct in bratele inarmate ale germanilor. Atat de eficient devenise Gestapo-ul la un moment dat incat, la ordinul lui Hitler, au trimis un mesaj sarcastic la Londra prin care multumeau Sectiunii F pentru bani si arme.
La trei luni dupa Ziua Z, Atkins a plecat in Europa intr-o vanatoare dupa agentii disparuti, in special dupa cele 12 femei. Unii au fost gasiti, despre soarta altora nu s-a aflat nici astazi. Brian Stonehause, un agent evreu, a supravietuit miraculos trecerii prin patru lagare de concentrare. Odette Sansom a supravietuit lagarului pentru femei Ravensbruck numai pentru ca a pretins ca este sotia partenerului ei, care se numea intamplator… Churchill. Noor Inayat Khan, o tanara de origine indiana, a murit sub tortura murmurand in franceza: „Liberte!”.
Dar cel mai mare mister a fost viata Verei Atkins. In pofida manierelor sale upper-class, Atkins provenea, de fapt, dintr-o familie de evrei din Romania. Numele sau real era Rosenberg. Fusese recrutata, se pare, la Bucuresti, cand lucra ca secretara la o companie petroliera. Aceasta este singura legatura cu legenda care spune ca Atkins este modelul celebrei Miss Moneypenny, secretara lui 007. Biografia ei nu este insa una fara umbre. In 1940 ar fi calatorit la Anvers, unde a platit unui agent nazist 150.000 de dolari pentru a asigura un pasaport unui membru al familiei. Dupa razboi s-a zvonit ca ar fi fost agent german si chiar… sovietic.
