Dupa o absenta de cateva luni din scena, maestrul Radu Beligan revine, spre incantarea publicului. si nu a revenit in aparitiile de exceptie ale personajelor care cuceresc spectatorii in piesele din repertoriul Nationalului, ci intr-un "recital-lectie" despre ce a invatat in 70 de ani de teatru.
Singur pe scena cea mare si incomoda a Nationalului bucurestean, cu peste 1.000 de spectatori curiosi in fata, care au umplut pana la refuz sala, Radu Beligan le-a impartasit din intamplarile cu talc pe care
le-a trait din martie 1938, cand a pasit pentru prima oara pe o scena, si pana astazi. Maestrul Radu Beligan – e printre putinii ce merita a fi considerat maestru – a oferit, de fapt, o "lectie despre teatrul adevarat", despre ce presupune harul de a infrunta spectatorii, de a le provoca emotia dorita, de a le comunica gandurile dramaturgilor. Maestrul nu crede ca doar scoala de teatru te poate face actor, marturisind ca si-a "pastrat pana astazi starea de elev", invatand mereu din experienta din scena si viata. A invocat cu fin umor intalnirile cu "dascali" memorabili, de la Lucia Sturza Bulandra, Victor Ion Popa, Ion Iancovescu pana la Sica Alexandrescu, George Vraca, Eugene Ionesco, Laurence Olivier sau… tenismanul Roger Federer. Pare ciudata aceasta ala-turare de personalitati, dar pe toti ii considera profesorii sai, i-a cunoscut, iar "lectiile" lor i-au cizelat talentul. Pledoaria sa pentru sinceritatea interpretarii a facut-o cu credinta ca "singurul fel de teatru care nu se va demoda niciodata este acela care pune degetul pe carnea vietii". Prima indatorire a actorului maestrul o considera a fi "politetea fata de public" in rostirea pe inteles a replicii, in descifrarea sensurilor frazei. Printre atuurile de baza ale interpretului, "privirea produs al gandirii" ramane foarte importanta in convingerea publicului. De asemenea, a sesizat un aspect controversat al interpretarii: "Problema mainilor, ce fac cu mainile actorii, a fost intotdeauna in teatrul romanesc o dilema", precum si faptul ca "tigara e salvarea actorului" pe scena sau chiar in film. Destainuirile sale n-au omis nici discrete aluzii la adresa societatii in care traim, unde "nenea Iancu ne-a radiografiat pentru eternitate".
Cea de-a doua parte a "recitalului-lectie" a avut drept invitat un alt maestru, pe Ion Lucian, oferind impreuna un spectacol reprezentativ pentru acesti "monstri sacri" ai teatrului nostru. S-a proiectat pe marele ecran al salii "Supeul", de Jean Claude Brinsville, in care Radu Beligan si Ion Lucian ii interpretau admirabil pe Talleyrand si Fouche, spectacolul de la Teatrul Odeon fiind oferit pe DVD de TVR Media.
Maestrul Radu Beligan este un fenomen cultural, un artist desavarsit care a trait jumatate din istoria teatrului romanesc, a fost protagonistul ei, a innobilat-o prin activitatea sa creatoare. In luna aprilie promite revenirea cu spectacolul Nationalului "Egoistul", unde interpreteaza impresionant personajul-cheie conceput de Anouilh. "Secretul biblic al longevitatii sale il reprezinta iubirea" si respectul pentru spectatori.
