Tratativele privind viitorul statut al provinciei Kosovo au ajuns in impas: albanezii doresc exclusiv independenta, pe cand sarbii ar fi dispusi sa acorde orice provinciei Kosovo, cu exceptia independentei. Raportul elaborat de finlandezul Martti Ahtisaari, trimisul special al secretarului general al ONU pentru procesul de stabilire a statutului provinciei Kosovo, prin recomandarile sale deschide drumul spre independenta regiunii.
La rezolvarea cazului Kosovo trebuie sa avem in vedere scopul fundamental al actiunii comunitatii internationale (ONU, NATO si UE) pentru Europa: cresterea gradului de stabilitate, pace si prosperitate. In aceste circumstante, unica solutie de compromis, fara invinsi si fara invingatori, in problema viitorului provinciei Kosovo pare a fi acordarea unui statut special pentru acest teritoriu, trecerea (sub control international) sub suveranitatea comuna (dubla) a Serbiei si Albaniei. In acest fel, provincia n-ar fi independenta, in consecinta nici subiect de drept international.
Dubla suveranitate – in aceasta opinie – este o solutie de compromis, dar in acelasi timp ea este democratica, exclusiva, indivizibila si nu neaparat egala. Are un caracter de compromis, deoarece trebuie sa fie rezultatul unei intelegeri care presupune anumite cedari reciproce. De aceea, dubla suveranitate nu s-ar constitui intr-o actiune unilaterala pentru violarea integritatii teritoriale a unui stat. Ca functionare, solutia dublei suveranitati este democratica, pentru ca teritoriul jurisdictiei comune se constituie doar cu acordul simultan al populatiei sale si cu acordul celor doua "patrii-mama". Este exclusiva, deoarece se exercita numai de catre cele doua state, alte state sau organizatii internationale pot da doar asigurari, pot acorda sau primi doar garantii.
Este indivizibila, nu poate fi impartita, pentru ca cele doua state isi exercita autoritatea asupra intregului teritoriu in cauza. Nu este neaparat egala, deoarece prezenta autoritatii, exercitarea suveranitatii, din partea celor doua state, poate fi diferentiata. In aceste cazuri, exercitarea suveranitatii nu ar corespunde unui raport de unu la unu, in consecinta poate fi constituita nu doar pe principiul paritatii (proportia suveranitatii poate fi si de 1-1, 2-1, 3-1, 4-1, 4-2 sau alte raporturi negociate). Relatiile externe ale unor asemenea teritorii cu statut autonom, dar nu independente, ar fi asigurate de cele doua "patrii-mama" sau de una dintre ele. Cetatenii, rezidentii permanenti, ar putea opta liber in favoarea uneia dintre cetatenii sau pentru amandoua. Controlul frontierelor, administratia, ordinea publica, imigrarea, dreptul la munca etc. ar fi reglementate separat.
Kosovarii albanezi ar fi cetateni albanezi, iar kosovarii sarbi – cetateni sarbi. Dar fiecare ar putea avea si dubla cetatenie. Primii ar efectua serviciul militar in armata albaneza, cei din urma – in cea sarba. Acordul de instituire a dublei suveranitati ar stabili si numarul militarilor si politistilor albanezi si sarbi care ar stationa in provincie. Guvernele albanez si sarb ar numi cate un comisar-sef. Cetatenii albanezi ar fi sub jurisdictia comisarului-sef albanez, cei sarbi – sub ceea a comisarului-sef sarb. Sistemul juridic, adoptarea legilor locale, respectiv decizia privind valabilitatea legilor din Albania si Serbia ar cadea in sarcina Parlamentului unicameral kosovar, Adunarea Teritoriala formata din 120 de membri (dintre care 100 sunt alesi direct de catre intregul corp electoral, 10 sunt reprezentanti sarbi si 10 ai altor minoritati). Presedintele provinciei trebuie sa fie albanez, iar vicepresedintele – sarb. Acordul privind dubla suveranitate ar statua acele domenii in care reprezentantii populatiei sarbe ar avea drept de veto. Consiliul Executiv compus din 15 membri (1 presedinte si 14 ministri, din care 11 albanezi si 3 sarbi) ar coordona activitatea administrativa. Guvernele de la Belgrad si Tirana ar trimite cate 5-5 reprezentanti in Consiliul de Coordonare, care ar veghea asupra "conducerii comune si concomitente". Ar urma sa fie constituite si o Comisie de Supraveghere, compusa din 15 membri, alcatuita din reprezentanti ai altor trei state, si un Corp international de Politie. Rezultatul dublei suveranitati ar fi instituirea a doua limbi oficiale, a doua drapele, steme si imnuri, a doua forte de politie. Specificitatile generale referitoare la dubla suveranitate, amintite anterior, sunt valabile si in cazul Kosovo.
Németh Csaba este senator UDMR
