Ieri, preşedintele Ianukovici a plecat pentru trei zile în China, lăsând o Ucraină în furtună politică, Parlamentul a respins moţiunea de neîncredere contra guvernului prezentată de opoziţie, care îl consideră vinovat de represiunea manifestaţiilor pro-europene, iar premierul Azarov şi-a cerut scuze. În faţa Parlamentului încercuit de sute de forţe speciale, mii de manifestanţi au continuat să ceară demisia preşedintelui, fiind din nou agresaţi cu violenţă de poliţie. Occidentul cere reţinere de ambele părţi, iar liderul rus vorbeşte de „pogrom“.
Situaţia era deosebit de tensionată ieri în Ucraina. Partizanii opoziţiei pro-occidentale ocupă în continuare centrul capitalei şi în Piaţa Independenţei au ridicat un „oraş de corturi”. Mii de manifestanţi s-au aşezat în faţa sediului guvernului sau în faţa Parlamentului şi nu se întrevede nici o soluţie politică. În jurul Parlamentului din Kiev a fost amplasat un important dispozitiv de securitate, manifestanţii pro-europeni care cer demisia preşedintelui Viktor Ianukovici au fost din nou agresaţi cu violenţă de forţele speciale.
Deşi situaţia din ţară este explozivă şi riscă să degenereze, Ianukovici a ales să părăsească Ucraina pentru o vizită de stat de trei zile în China, urmată apoi de o escală la Moscova unde ar urma să semneze o „foaie de drum” de cooperare cu Rusia, ţara care a jucat un rol decisiv pentru a descuraja Kievul să semneze acordul de asociere cu UE. Marţi, dezbaterile din Parlament au fost deosebit de furtunoase, liderii opoziţiei subliniind că preşedintele este responsabil de eşecul integrării europene şi îi cer demisia. Şi, în timp ce preşedintele Parlamentului, un apropiat al preşedintelui Ianukovici, a introdus pe ordinea de zi moţiunea cerută de opoziţie – care a fost respinsă – în stradă au continuat confruntările violente între manifestanţi şi forţele de ordine, aceste violenţe reflectând furia crescândă pe străzile Kievului a ucrainenilor care şi-au văzut spulberate speranţele unei aderări la UE.
În cursul dimineţii, premierul Azarov a prezentat scuzele executivului pentru violenţele forţelor de ordine faţă de protestatarii reuniţi duminică la Kiev. Guvernul Azarov evoca luni o „lovitură de stat” şi premierul declara că „dăm dovadă de răbdare, dar nu dorim ca partenerii noştrii să creadă că le este totul permis”. În cadrul unei întâlniri cu ambasadorii UE, Canadei şi SUA, el a evocat eliptic că ar fi în pregătire o luare cu asalt a Parlamentului. Aflat în străinătate, preşedintele rus Vladimir Putin, cel care a făcut presiuni puternice asupra lui Ianukovici pentru a nu semna acordul cu UE, a acuzat că manifestaţiile din Ucraina sunt „pregătite din exterior” şi „par mai mult un pogrom decât o revoluţie”. „Vedem că sunt implicate grupuri bine organizate, o tentativă de destabilizare a puterii legitime”. La Washington, Casa Albă a precizat că „nu considerăm manifestaţiile paşnice drept lovituri de stat”.
„Greul“ opoziţiei
Numeroşi manifestanţi purtau ieri veste roşii în culorile partidului de opoziţie Oudar, condus de triplul campion mondial de box Vitali Klişcenko, considerat liderul mişcării protestatare. Cu fizicul său de colos – 114 kg de muşchi şi o înălţime de 2,02 m, Klişcenko nu poate trece neobservat printre sutele de mii de manifestanţi pro-europeni adunaţi de vineri în Piaţa Independenţei. Ucrainean născut în 1971 în Kirghistan, fiu de colonel în armata sovietică, el a venit la Kiev la vârsta de 14 ani, după un tranzit în Cehia. La început, acest uriaş a practicat kick-boxing, apoi a fost atras de boxul englez în compania fratelui său mai mic, Vladimir, devenit şi el campion mondial.
Palmaresul lui Vitali este elocvent. Cu 45 de victorii în 47 de lupte, din care patru prin KO, Vitali Klişcenko deţine al doilea cel mai bun procentaj de KO din istoria boxului de categorie grea, după celebrul Rocky Marciano. Revoluţia portocalie din 2004, care a vrut ca Ucraina să se distanţeze de Rusia, i-a marcat viaţa. Din 2005 a părăsit mănuşile de box în favoarea cravatei pentru a intra în politică. Scopul era să devină primar al Kievului. Deşi se bucură de o enormă popularitate în ţara sa, el s-a lovit rapid de realităţile unei scene politice gangrenată de corupţie. După ce a eşuat la alegerile pentru primăria Kievului în 2006 şi 2008, s-a prezentat la legislativele din 2012 în fruntea partidului liberal pro-european Oudar (Alianţa democratică ucraineană pentru reforme, al cărui acronim înseamnă „Lovitură de pumn” şi a făcut campanie contra corupţiei.
A obţinut 13,95% din voturi, Oudar devenind a treia forţă politică în Ucraina iar Kluşcenko a intrat în Parlament. În absenţa opozantei nr. 1, Iulia Timoşenko, închisă din 2011, Klişcenko a devenit unul din liderii opoziţiei, alături de Arseni Iaseniuk (partidul Patria, al Iuliei Timoşenko) şi a liderului naţionalist Oleg Tiagnibok al formaţiunii Svoboda (Libertate). De atunci, cele trei partide au coordonat toate acţiunile. Vorbind curent patru limbi, el este singurul campion mondial de box titular al unui doctorat. În ring ca şi în politică, cel supranumit „doctor Pumni de oţel” se dovedeşte un fin tactician. El nu îşi ascunde ambiţiile şi deja şi-a anunţat candidatura pentru prezidenţialele din 2015. Un obiectiv realist având în vedere ultimele sondaje din octombrie, care îl dau câştigător în turul doi, în faţa lui Viktor Ianukovici, şi el candidat. Devenit purtătorul de cuvânt cel mai mediatizat al manifestanţilor, Klişcenko, care nu iese fără gărzile de corp, a chemat ucrainenii la grevă generală pentru a forţa puterea să demisioneze, analiştii estimând că scopul lui este de a provoca alegeri parlamentare şi prezidenţiale anticipate.
Moscova nu renunţă
De la Moscova totul se vede altfel. În 1922, Lenin afirma : „Dacă Rusia pierde Ucraina, îşi pierde capul”. Disperat că vede Kievul pe cale de a semna un acord istoric de asociere de liber-schimb cu UE, Kremlinul a „dat foc la toată pădurea”. A ameninţat Ucraina cu sancţiuni comerciale, Gazpromul a scos din sertare facturi restante de gaz, a cerut plata imediată ameninţând cu tăierea aprovizionării în plină iarnă. În faţa acestor asalturi Kievul a cedat, cu câteva zile înaintea Summitului de la Vilnius. Moscova numeşte Ucraina „mica Rusie”. Pentru Kremlin, Ucraina este mai mult decât „vecinătatea apropiată”. După căderea URSS în 1991, Moscova a încercat să creeze, alături de Belarus şi Ucraina o „uniune slavă”. Însă, fără să rupă punţile cu Rusia, Kievul a reuşit până acum să ţină piept Kremlinului, refuzând să adere la pactul de securitate colectivă, conceput de Moscova ca o nouă alianţă militară anti-occidentală. Dar, este din ce în ce mai dificil în faţa determinării lui Putin de a menţine Ucraina în fieful său.
