23 C
București
joi, 18 august 2022
AcasăSpecialPovestea primului american decapitat de Statul Islamic, narată într-un documentar realizat la...

Povestea primului american decapitat de Statul Islamic, narată într-un documentar realizat la doi ani după moartea jurnalistului

Jurnalistul american James Foley este cunoscut mai mult pentru modul în care a murit: îngenunchiat în deșert, într-o uniformă portocalie de pușcăriaș, decapitat de un terorist cu mască, despre care s-a aflat mai târziu că ar fi Mohammed Emwazi, scrie The Guardian. Acum, un prieten din copilărie a făcut, cu ajutorul BBC, un film care spune povestea vieții jurnalistului și nu a morții sale.

Jurnalistul a fost răpit de ISIS la 22 noiembrie 2012 și executat doi ani mai târziu, fiind primul american decapitat de ISIS de la declanșarea conflictelor, în 2011. Filmul comemorativ realizat de Brian Oakes nu spune, însă, această poveste. Pelicula intitulată ”Jim – Povestea lui James Foley” amintește de tot ce s-a întâmplat înainte de acel moment fatidic, cum a fost viața jurnalistului văzută prin ochii părinților, surorilor, fraților, dar și a colegilor corespondenți de război și chiar a unora dintre ostaticii care au fost în aceeași celulă cu el dar au reușit să se întoarcă acasă.

Este un film frumos, deși trist din cauza agoniei prin care au trecut rudele și prietenii, a falsei speranțe, a regretelor și, desigur, din cauza modului în care s-a sfârșit viața tânărului jurnalist. Dar pelicula celebrează viața lui James, care se pare că a fost un bărbat grozav, după cum spun toți cei care l-au cunoscut.

Sunt impresionante amintirile celor cu care Jim a fost închis de ISIS

Pierre, un foto-jurnalist francez, își amintește de generozitatea lui Jim care le dăruia celor din jur chiar și hainele sale și care-și împărțea hrana cu toată lumea. Un alt jurnalist francez, Nicholas, povestește cât de prietenos era Jim și cum spunea imediat, oricui, ”frate”.

Daniel din Danemarca spune că Jim era un bun ascultător și reușea să dea impresia că încăperea era mai mare, făcându-se el foarte mic.

Oamenii aceștia descriu o imagine extraordinară, a unui iad al nesiguranței și fricii, foamei și frigului. De câte ori se deschidea ușa nu știau dacă urmează tortură, execuție, o mutare în alt loc sau, cine știe, poate chiar eliberarea.

Și chiar în acele condiții cumplite, ei au reușit să creeze un fel de familie. Daniel vorbește cel mai mult despre asta: ”Am început să avem propria noastră lume mică, iar asta ne ajuta să supraviețuim cumva.” Organizau cursuri între ei, își dădeau lecții de masaj și chiar reușeau să joace Risk – un cunoscut joc de strategie – folosind armate din pietre și măsline și o hartă mâzgălită pe o bucată de carton.

Aveau chiar și Crăciun acolo. Fără daruri, desigur, dar stăteau într-un cerc și își făceau urări unul altuia.

Din acest film lipsește mărturia foto-jurnalistului britanic John Cantlie, care a fost capturat odată cu Jim și care l-a cunoscut cel mai bine și a petrecut cel mai mult timp cu el. Dar John nu a putut vorbi despre Jim pentru că, din nefericire, el este încă acolo. John este și astăzi ostatic.

 

 

 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă