Primaria municipiului Timisoara s-a transformat in avocatul firmelor care executa lucrari edilitare in oras. Cum altfel s-ar putea explica inversunarea cu care alesii timisorenilor refuza sa majoreze substantial cuantumul penalitatilor percepute impotriva societatilor care intarzie finalizarea unor lucrari angajate prin contract si platite din bani publici.
Lucrari intarziate avem cu nemiluita in urbea de pe Bega. Cazul Podului Traian a devenit deja unul „emblematic”. Nici dupa doi ani de la demararea lucrarilor de reabilitare obiectivul nu a fost inca redat in intregime comunitatii. Trei termene de finalizare a lu-crarilor au expirat deja. Nici privelistea de „teatru de razboi” si nici exasperarea cetatenilor nu pare sa-i impresioneze pe alesii din fruntea Primariei, ba dimpotriva.
In loc sa ia masuri care sa impulsioneze reintrarea in… normalitate, edilii alimenteaza deliberat haosul. In urma cu circa opt luni, consilierul local Radu Toanca a depus un proiect de hotarare prin care propunea executivului Primariei modificarea cotei procentuale prevazute ca penalitate pe zi de intarziere in executarea contractelor de lucrari publice edilitare de la 0,1 la suta cat este in prezent, la 0,5 la suta.
Dupa principiul „ce poti face astazi nu lasa pe maine, lasa pe… poimaine, ca poate nu se mai cere”, proiectul a fost abandonat prin sertarele unor birocrati din Primarie. Spre nelinistea edililor, propunerea a fost repusa pe tapet, acum doua luni, de cel care a initiat-o. Cu chin cu vai, a fost intocmit un referat, insa, surpriza! Sau poate nu…. Directia Edilitara a agreat modificarea cotei procentuale a penalitatilor de intarziere cu numai 0,3 la suta fata de 0,5 la suta cat a propus consilierul.
Motivul: majorarea ceruta ar duce la folosirea excesiva de catre firma castigatoare a altor clauze din contract, ceea ce ar conduce la prelungirea perioadei de executie a lucrarilor edilitare. Spus altfel, Primaria vrea sa ne convinga ca introducerea unor penalitati mai mari nu numai ca nu ar speria sau impulsiona firmele, ci dimpotriva, ar determina si mai mari intarzieri.
Sa fim seriosi! Grija aproape induiosatoare pe care edilii o arata fata de unele societati comerciale apare ca fireasca, in conditiile in care multe rude si apropiati ai administratiei locale traiesc (si traiesc bine!) tocmai din contractele cu administratia locala. Nu aceeasi grija se manifesta si fata de cetateanul de rand, din contributia caruia traiesc favoritele (amintite mai sus) municipalitatii.
Vai de timisoreanul care isi permite „luxul” sa intarzie fie numai si o singura zi sa-si declare locuinta nou-cumparata. Primaria nu s-a transformat niciodata in avocatul contribuabilului, chiar daca motivul care l-a facut pe acesta sa intarzie a fost unul de forta majora. In cazul sau nu exista nici intelegere omeneasca si nici derogari. Iar penalitatile nu sunt… negociabile.
