Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Vitaminele erau "droguri", iar manifestele, "bani falsi"

Apropierea datei de 20 mai '90, cand urmau sa aiba loc primele alegeri prezidentiale si parlamentare, a facut ca numarul participantilor la manifestatie sa creasca considerabil, iar prezenta personalitatilor publice care se exprimau de la ...

Share

Romulus Cristea 0 comentarii

29.05.2006 - 00:00
Apropierea datei de 20 mai '90, cand urmau sa aiba loc primele alegeri prezidentiale si parlamentare, a facut ca numarul participantilor la manifestatie sa creasca considerabil, iar prezenta personalitatilor publice care se exprimau de la balconul Universitatii sa devina coplesitor. Reprezentantii manifestantilor din Piata Universitatii au continuat demersurile pentru reluarea dialogului cu autoritatile, respectiv cu presedintele provizoriu al CPUN, Ion Iliescu. Insa, pe langa faptul ca din partea autoritatilor nu fusese exprimata nici o dorinta pentru dezamorsarea conflictului, prin intermediul unicului post de televiziune s-a continuat cu manipularea opiniei publice, impartita deja in doua tabere, pro si contra FSN si Iliescu.

Atat in cadrul sedintelor CPUN prezentate continuu la televizor, cat si la buletinele de stiri, manifestantii din Piata Universitatii erau prezentati ca "drogati" si "falsificatori de moneda", "platiti de Coposu, Ratiu si Campeanu". La nesfarsit erau prezentate aceleasi imagini cu niste fiole de vitamine despre care se spunea ca sunt droguri si cu manifestele multiplicate reprezentand bancnote de 100 lei, in care medalionul central fusese inlocuit cu chipul lui Ion Iliescu, despre care se afirma ca sunt "bani falsi, facuti la masinile din sediile PNT si PNL". Pentru intimidarea protestatarilor a fost lansat si zvonul ca pe data de 17 mai '90 vor interveni pentru degajarea pietei fortele MApN si MI. De altfel, la propunerea unor lideri FSN se puneau la cale, atat la Ministerul Apararii Nationale, cat si la Ministerul de Interne, planuri pentru degajarea in forta a pietei, in discutie fiind doar data unei astfel de interventii.

O mare de oameni si un sentiment coplesitor

Dr. Nicolae Constantinescu, in prezent membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta, s-a aflat alaturi de manifestantii din Piata Universitatii. Medic chirurg la Spitalul Coltea, dr. Constantinescu a acordat si asistenta medicala grevistilor foamei: "Am fost inca din primele zile ale manifestatiei. Am si vorbit de la balcon. Era o multime, o mare de oameni in strada si sentimentul a fost absolut coplesitor. Se declarase greva foamei. Piata a fost cel mai frumos si, din pacate, unicul moment cand romanii s-au regasit cu sentimentul de demnitate. In piata au fost prezenti, in special, cei care s-au simti cei mai oprimati in timpul comunismului, dar si extrem de multi tineri care manifestau impotriva unui regim nedrept. Piata Universitatii a fost o descatusare, o oportunitate de a vorbi, de a fi solidar cu altii, alaturi de oameni adevarati.
In primele zile, m-am dus direct la grevistii foamei. Vroiam sa aflu de ce fac greva foamei si i-am intrebat cum pot sa-i ajut, in primul rand ca medic. Era o experienta deosebita. Nu se stiau foarte multe lucruri despre greva foamei. In penitenciarele din Romania se mai facuse greva foamei, dar nimic nu se facuse public. Avand in vedere ca spitalul la care lucram - Coltea - era la doi pasi de Piata Universitatii, am vorbit la laboratorul nostru pentru ca sa se faca glicemiile unora dintre grevisti, precum si alte analize. La greva foamei, la Universitate, erau reprezentate toate categoriile: femei, copii, barbati, intelectuali, studenti, muncitori etc. S-a pus un cort medical. Se faceau analize si examinari".

Grevistii foamei, imbiati cu fripturi

Despre starea grevistilor, dr. Constantinescu isi aminteste: "Tuturor cetatenilor aflati in greva foamei li s-au intocmit fise medicale, constatandu-se la o buna parte antecedente patologice incarcate.
Observatiile medicale dinamice inregistrate pe aceste fise ne-au aratat instalarea dupa circa zece zile a starii de denutritie, scaderea cu peste 15% a greutatii corporale, scaderea lenta a glicemiei, cu tolerarea unor cifre relativ joase, in jur de 0,3 g la mie, instalarea treptata a asteniei si a unor semne de avitaminoza B2.
Pe diverse cai se incerca sa se faca cumva ca acesti grevisti ai foamei sa renunte la protest. Insa noi nu aveam cum sa le cerem asa ceva. Era optiunea lor si orice incercare de a sugera un astfel de fapt ar fi avut ca efect pierderea increderii in noi. Solicitarile grevistilor foamei erau din cele mai diverse la inceput, dupa care s-a convenit cumva ca principala revendicare sa ramana scoaterea Televiziunii de sub controlul guvernului, al autoritatilor. Dupa un timp, in piata au inceput fel de fel de provocari. Langa corturi aparusera diversi indivizi suspecti care ii imbiau pe grevistii foamei cu fripturi. La fel, pe trotuarele din zona fusesera instalate de catre unele persoane gratare cu mici si carnati. Cu toate acestea, au existat cativa grevisti care au fost foarte vehementi si au continuat protestul pana la sfarsit, in special un tanar despre care imi aduc aminte ca era student la Facultatea de Matematica".

Necesitatea reluarii dialogului

Liga Studentilor, Grupul Independent pentru Democratie si Asociatia "21 Decembrie" Bucuresti s-au adresat Grupului pentru Dialog Social pentru eventuale demersuri in vederea reluarii dialogului cu autoritatile: "Conform intelegerii convenite in urma contactelor cu dl Ion Caramitru, vicepresedintele CPUN, reprezentanti ai organizatiilor independente care participa la manifestatia pasnica din Piata Universitatii s-au prezentat la cladirea CPUN in ziua de 8 mai 1990, ora 10, in scopul sustinerii dialogului propus. Manifestantii din Piata Universitatii, avand in vedere importanta nationala a problemelor ce urmau a fi discutate, au cerut ca din delegatie sa faca parte si trei reprezentanti care sa asigure inregistrarea video integrala a acestei intalniri si, de asemenea, sa fie permis accesul liber al presei si radioteleviziunii.
Respectiva cerinta a fost comunicata in timp util, in cursul zilei de 7 mai 1990, neprimindu-se insa nici un raspuns oficial asupra acestei chestiuni. In consecinta, delegatia s-a prezentat in mentionata componenta". Accesul presei si al persoanei delegate pentru inregistrarea video nu a fost insa permis si reprezentantii Pietei au parasit cladirea CPUN, "din cauza refuzului categoric si nejustificat de a exista o marturie a dialogului care sa fie apoi prezentata manifestantilor din Piata". Reprezentantii asociatiilor din Piata Universitatii au solicitat GDS-ului sa intervina, difuzand comunicatul lor prin care "isi mentin pozitia cu privire la necesitatea unui dialog".

"Am protestat in legatura cu dezinformarea facuta la TVRL"

Camelia Doru, medic reanimator anestezist, care a asigurat permanent asistenta medicala grevistilor foamei, a relatat despre ce se intampla in perioada lunii mai '90 referitor la actiunile din Piata Universitatii: "Pentru grevistii foamei, la cortul de prim-ajutor existau niste flacoane cu vitamine. Televiziunea Romana, unicul post la acea data, subordonat printr-un decret-lege ramas din perioada comunista puterii de stat, a prezentat, in mod repetat, la buletinele de stiri si in diverse emisiuni, acele medicamente ca fiind "droguri". Nu exista nici un fel de adevar, era o minciuna sfruntata. S-a continuat cu aceasta manipulare si dupa interventia in forta a minerilor. Am protestat permanent impotriva acestor afirmatii, insa nimeni nu ne lua in seama. La ce ne puteam, de altfel, astepta din partea unor guvernanti care practicau constant manipularea, dezinformarea, denigrarea, intimidarea?"
De la balconul Universitatii au continuat sa se adreseze multimii, zi de zi, tot mai multe personalitati: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Petru Cretia, Doina Cornea, Constantin Ticu Dumitrescu si multi altii. In mod simbolic, celor care vorbeau de la balcon li se acorda o "Diploma de golan". Beneficiara diplomei cu numarul 1 a fost dna Doina Cornea, cunoscuta disidenta din timpul regimului ceausist. De asemenea, au continuat sa soseasca si sa fie citite manifestantilor sute si sute de telegrame, mesaje de solidaritate trimise din toata lumea de diverse persoane si reprezentanti ai unor organizatii culturale sau care militau pentru drepturile si libertatile omului.

Cristi Paturca: "M-a luat valul..."

Cantautor, Cristi Paturca a fost in Piata din prima zi a deschiderii balconului si pana la sfarsit. Zi de zi, alaturi de alti colegi, a cantat pentru cei de aici: "Initial, am ajuns in Piata pentru o actiune comerciala, inchiriasem o statie pentru balconul de la Universitate. Vazand ce se intampla acolo, de a doua zi, nu am vrut sa mai primesc bani pentru statia pusa la dispozitie. M-a luat valul... Tin minte ca Laura Bodolan facuse un text exceptional: "Mai bine haimana decat tradator,/ Mai bine huligan decat dictator,/ Mai bine golan decat activist,/ Mai bine mort decat comunist!". Text cu o profunda semnificatie: tradatori au fost multi in tara asta, Ceausescu ne-a facut "huligani", Iliescu fusese activist si ne-a facut "golani" etc. Nu e nevoie sa mai insist. Un alt cantec pe textul Laurei Bodolan a fost "Golan post mortem". Era ceva emotionant: oamenii se asezau in genunchi, plangeau, se aprindeau torte, lumanari. Eu trebuia sa inchid ochii pentru ca imi dadeau lacrimile. Au mai cantat in Piata: Alexandru Andries, Vali Sterian si Compania de Sunet, Elena Carstea, Calin Jicarean, Vlad Galis, Stelian Maria, Mia Braia si Nicu Vladimir. O seara memorabila a fost cand maestrul Gheorghe Zamfir, dupa un scurt discurs, le-a cantat celor prezenti la naiul sau.
Versurile se faceau pe loc, in functie de moment, de inspiratie. Se canta in fiecare seara, mai cantam si impreuna, ne cantam si cantecele unii altora cand eram plecati, s-a lucrat practic intr-o echipa. Cand oamenii plecau seara acasa, plecau cu cantecele noastre in suflet, ramaneau cu versurile noastre in minte".

"Piata Universitatii a fost continuarea revolutiei"

Daniel Iancu, vicepresedintele Asociatiei "16-21 Decembrie" Bucuresti: "Demonstratia din Piata Universitatii din aprilie-iunie 1990 a fost continuarea revolutiei din decembrie 1989. Cel putin asa am perceput-o noi, membrii organizatiei. Dupa revolutie, am constituit un comitet din care faceau parte revolutionari si apoi am format aceasta asociatie. Am participat la majoritatea mitingurilor, demonstratiilor si marsurilor care s-au organizat in acea perioada. Periodic mergeam la slujbele de la Cimitirul Eroilor, la troitele din oras, depuneam coroane de flori. Ceream aflarea adevarului despre revolutie si acordarea de ajutoare pentru ranitii si urmasii eroilor-martiri. Eram nemultumiti si de numeroasele grupuri de interese care aparusera si desconsiderau restul cetatenilor, pe participantii la revolutie. Am fost prezenti in Piata Universitatii inca din prima zi si am ramas pana la retragerea organizatiilor din zona. Am avut si un cort amplasat in fata Teatrului National. Ce faceam acolo? Ce strigam acolo?... Noi ceream aflarea adevarului despre revolutie, solicitam ajutorarea ranitilor si revolutionarilor cu probleme. Strigam pentru democratie, pentru libertate. Altii strigau: "Jos Iliescu!", "Iliescu - criminal", "Punctul 8 de la Timisoara". Erau foarte multi acolo impotriva lui Ion Iliescu, impotriva CFSN. Pe noi insa nu ne interesau foarte mult chestiunile politice. Asta e... trebuie spus, a fost o demonstratie impotriva puterii, a lui Iliescu, dar mai erau si altii la conducere, de exemplu Petre Roman... Probabil ca noi atunci am intuit cumva ce avea sa urmeze, haosul si tot jaful care a fost facut".

Manifestatie pasnica, tratata cu violenta

O parte din organizatiile participante la manifestatia din Piata Universitatii au fa-cut demersurile pentru sesizarea Parchetului General cu privire la violentele fortelor de ordine impotriva manifestantilor pasnici. In luna mai, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia "21 Decembrie" Bucuresti, "Alianta Poporului" si Asociatia "16-21 Decembrie" au inaintat procurorilor, care in mod normal ar fi trebuit sa se autosesizeze, "lista partiala a victimelor represiunii violente din dimineata zilei de 24 aprilie '90, precum si lista martorilor, in vederea luarii masurilor legale impotriva celor vinovati de ordonarea represaliilor". Plangerea a ramas nesolutionata pana in prezent.
Intr-o declaratie data chiar la cateva zile de la evenimente, Danut Neagu a relatat despre modul in care s-a intervenit impotriva demonstrantilor: "In zona mai erau vreo 170 de manifestanti care demonstrau pasnic. Pe la ora 4,45 au aparut primele autobuze incarcate cu politisti. Mai tarziu au venit si doua camioane cu militari. Politia s-a impartit in mai multe grupe. O parte a venit pe partea Universitatii, alta dinspre Teatrul National. In momentul in care stateam de vorba cu doi ofiteri de armata, politistii au intrat in grupul de manifestanti. Oamenii batuti fugeau disperati. Am fugit si eu, prin fata Teatrului National. Oprindu-ma pentru cateva momente sa ma uit dupa o cunostinta, am vazut cum erau maltratati si arestati doi cetateni. Trei-patru politisti s-au indreptat spre mine si am fost nevoit sa fug din nou. In drum spre sediul Asociatiei "21 Decembrie" am intalnit mai multi prieteni si membri ai organizatiei batuti si plini de sange".
Nicolae Marica, angajat al Trustului Antrepriza-Constructii Timisoara, se afla in ziua de 24 aprilie '90 in Piata Universitatii: "In acea dimineata, impreuna cu vreo 80-90 de oameni manifestam pasnic la Universitate. In jurul orei 5,20 am observat venind dinspre Piata Rosetti un grup masiv de ofiteri si subofiteri, imbracati in uniforme ale politiei si avand in maini bastoane de cauciuc. Simultan am zarit ca intrasera alte grupuri de politisti dinspre fosta baricada (Intercontinental), din directia Facultatii de Arhitectura si dinspre fostul Bd. Gheorghe Gheorghiu Dej (actualul Bd. Elisabeta). Apoi, in fata Bisericii Coltea au sosit patru camioane militare si o duba cu militari. Spre noi s-au indreptat doi ofiteri de armata si un parasutist. Pe cel imbracat in costum de parasutist l-am recunoscut imediat ca fiind cel care in ziua de 23 aprilie '90 se recomandase manifestantilor ca fiind comandantul Scolii de Securitate de la Baneasa. Dupa ce le-am replicat celor trei ofiteri ca nu plecam din piata, spre noi s-au repezit numerosi politisti. Seful dispozitivului a strigat spre noi: "Ce ba, vreti democratie? Vreti punctul 8 de la Timisoara? Stati ca va dam noi democratie! Va dam noi libertate sa va saturati!". Ne-au lovit cu bastoanele de cauciuc fara sa tina cont ca in grupul nostru erau copii, femei si batrani. Am incercat sa ma retrag apoi spre zona Intercontinental. Am alunecat si am cazut pe burta. Politistii s-au repezit spre mine si m-au lovit cu picioarele. Am reusit sa ma ridic si sa ma refugiez spre str. Batistei".

Citește totul despre:

Comentarii