Victimele soferilor inconstienti sunt batjocorite de justitie

Victimele accidentelor de circulatie din Romania trebuie sa astepte, in multe situatii, ani buni pana sa-i vada pedepsiti pe cei vinovati si sa-si primeasca despagubirile cuvenite. Masinaria justitiei se misca greoi chiar si atunci cand ...

Share

Razvan Chiruta 0 comentarii

06.01.2009 - 00:00

Victimele accidentelor de circulatie din Romania trebuie sa astepte, in multe situatii, ani buni pana sa-i vada pedepsiti pe cei vinovati si sa-si primeasca despagubirile cuvenite. Masinaria justitiei se misca greoi chiar si atunci cand circumstantele accidentelor sunt clare de la bun inceput. O bucuresteanca a asteptat trei ani pana sa-l vada trimis in judecata pe omul care accidentat-o grav dupa ce acesta a intrat aiurea pe contrasens si i-a lovit frontal masina care circula regulamentar. Un alt roman s-a straduit patru ani sa demonstreze o evidenta, si anume ca sotia sa, omorata de un sofer imprudent, se afla pe zebra in momentul producerii accidentului.

 

Altul s-a batut zece ani cu sistemul judiciar romanesc sa dovedeasca faptul ca fiul sau a murit exclusiv din vina conducatorului auto care l-a lovit cu masina. Specialistii in domeniu au explicat pentru "Romania libera" ca de vina pentru tergiversarea acestor dosare sunt coruptia din institutiile judiciare, procedurile complicate, pregatirea slaba a anchetatorilor si chiar a unora dintre avocatii victimelor, care de multe ori nu stiu cum sa-si apere clientii. "Legile din Romania sunt asemanatoare cu legile UE. Numai ca aplicarea lor difera", spune Virgil Melnic, raportor al Comisiei Europene pentru Romania in domeniul accidente rutiere. 


O zi de vineri care parea una obisnuita pentru Rose-Maria Gheorghe s-a transformat, in numai cateva secunde, intr-o drama ce dureaza deja de trei ani. Pe 30 septembrie 2005, bucuresteanca circula cu masina proprie pe centura Capitalei, cand pe sensul sau de mers a aparut un alt autoturism, care a izbit-o in plin. "Am fost aruncata in afara carosabilului, m-am rostogolit cativa metri in aer si am ramas suspendata pe marginea unui canal de apa cu diametru mare. Dupa ce doi barbati m-au scos din masina, am devenit inconstienta", povesteste Rose-Maria Gheorghe.
Leziunile pe care le-a suferit in urma impactului au fost dintre cele mai grave, conform expertizei medico-legale: ruptura de ficat, colecist scos, capul spart, mainile si picioarele rupte, dantura partial rupta, imposibilitatea de a mai misca doua degete de la piciorul drept.

 

"Timpul acordat ingrijirilor medicale a depasit 120 de zile. In tot acest timp si dupa externarea din spital am fost frustrata din cauza situatiei materiale, avand un copil in intretinere care la data accidentului avea trei luni", explica Rose-Maria.
Femeia a sperat ca dosarul se va rezolva rapid, deoarece circumstantele accidentului erau clare. Lucrurile nu au stat insa deloc asa. Desi, potrivit cercetarilor la fata locului, cel de-al doilea sofer, Grigore soitu, a intrat pe contrasens, cercetarea penala privindu-l pe acesta abia s-a miscat timp de trei ani. "Consider ca procurorul tergiverseaza in mod intentionat acest dosar, in scopul prescrierii raspunderii penale a invinuitului, deoarece intr-un an, in afara faptului ca subsemnata am fost audiata o singura data, in octombrie 2007, nu s-a mai efectuat nici un alt act de procedura.

 

Mai mult, de cate ori ma prezint la Parchetul de pe langa Judecatoria Cornetu, doamna procuror se afla fie «in concediu», fie la audieri, fie are de instrumentat alte dosare", a scris Rose-Maria Gheorghe intr-o plangere adresata instantei.
Teama femeii se baza pe faptul ca, la momentul producerii accidentului, Grigore soitu era ofiter in cadrul Politiei de Frontiera, iar dosarul penal a fost plimbat pe la mai multi procurori, fara ca vreunul dintre ei sa dea o solutie.

Doar plangerea penala a miscat cercetarea
In perioada urmatoare, bucuresteanca a depus alte plangeri si petitii catre autoritatile statului: Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor din Parlament, Parchetul General al Municipiului Bucuresti. Aceste institutii nu au facut decat sa respinga acuzatiile femeii. "Tergiversarea solutionarii dosarului s-a datorat unor cauze obiective, respectiv imposibilitatea initiala a audierii invinuitului si necesitatea aplicarii de catre procuror a dispozitiilor procesual-penale referitoare la respectarea dreptului la aparare", se arata in raspunsul primit de Rose-Maria de la CSM. Aceeasi autoritate a gasit o explicatie si pentru faptul ca dosarul s-a plimbat de la un procuror la altul, si anume "fluctuatia de personal" din Parchet.


Exasperata, victima a decis ca ultima cale de a misca lucrurile este depunerea unei plangeri penale impotriva unuia dintre procurorii care s-au ocupat de caz. Decizia s-a dovedit a fi inteleapta, deoarece, ca prin minune, ancheta s-a deblocat. Cazul a fost mutat la un nou procuror, care a decis, in luna decembrie 2008, trimiterea in judecata a lui Grigore soitu.
Rose-Maria Gheorghe spune insa ca, in tot acest timp, a cheltuit sute de milioane de lei vechi din propriul buzunar pentru tratamentele pe care a fost obligata sa le suporte, vindecarea sa nefiind completa nici pana astazi. Probabil ca va mai trece insa multa vreme pana cand femeia isi va recupera banii, avand in vedere faptul ca in Romania procesele nu sunt aproape niciodata scurte.

"Nu mai conduc de trei ani"
Autorul accidentului, Grigore soitu, ne-a spus ca nu a intervenit in blocarea dosarului, ba mai mult, se declara, la randul sau, nemultumit de felul cum s-a desfasurat ancheta. "Credeti ca mie imi convine ca stau de trei ani fara permis? Dupa accident mi s-a luat dreptul sa mai conduc. Nu stiu de ce a durat asa de mult. Din lipsa de probe, probabil, pentru ca cei de la politie nu si-au facut treaba cum trebuie, nu au intocmit procesul-verbal corect, expertiza tehnica nu a continut toate datele. Eu am facut o propunere de contraexpertiza, dar nu mi s-a aprobat nici pana acum. Multe greseli. Totul a fost facut in bataie de joc", a reactionat Grigore soitu, care, in plus, o acuza chiar pe victima ca ar fi tergiversat lamurirea cazului. "Eu m-am mutat in Constanta, nu mai lucrez nici la Politia de Frontiera.

 

Am venit foarte rar in Bucuresti, nu aveam cum sa intervin. Am suspiciunea insa ca dumneaei a intervenit la inceput in urmarirea penala. Apoi, chiar domnia sa a blocat dosarul, aproape un an de zile, tot depunand reclamatii. Daca nu ar fi depus reclamatii, acum eram mai departe. si eu vreau sa se termine mai repede", a fost pozitia exprimata de soferul trimis in judecata.
Grigore soitu afirma ca, de fapt, anchetatorii l-au nedreptatit: "Eu am evitat un biciclist, dar nu s-a luat asta in considerare la ancheta. Singurii martori audiati sunt cei din masina mea, adica sotia si sora mea. Ei au confirmat ca a existat acel biciclist. Politistii nu au cautat alti martori. Daca as fi avut puterea sa intervin, asa cum sustine doamna, as fi reusit sa-i conving sa accepte o contraexpertiza. Or, acest lucru nu mi-a fost acceptat".

Ani pierduti in lupta cu justitia romana
Cazul prezentat mai sus nu este singurul in care o ancheta care trebuie sa stabileasca vinovatul intr-un accident rutier dureaza descurajant de mult. Lupta Corneliei Galavan a durat peste noua ani, din momentul cand un sofer a calcat-o si i-a strivit laba piciorului. Printre operatii si tratamente medicale, femeia a reusit sa demonteze incercarile celui care a lovit-o de a scapa nepedepsit. soferul a fost condamnat, in cele din urma, la sase luni cu suspendare si plata unei prestatii lunare drept despagubire.

Expertul tehnic care a lucrat la dosar a fost, de asemenea, condamnat. Expertiza tehnica initiala prezenta niste date uluitoare: femeia de 41 de ani si 90 de kilograme ar fi mers, in momentul accidentului, cu viteza de 14 km/h, adica mai repede decat alearga un atlet. La finalul acestui razboi lung, sotii Galavan isi pierdusera casa, iar femeia a ramas cu mai multe boli degenerative.


In 2002, Hella Campeanu avea 72 de ani si nu putea merge decat cu ajutorul unui baston. In anul respectiv, femeia a fost ucisa de un autoturism, pe Bulevardul Mihai Bravu din Bucuresti. Sotul ei s-a chinuit peste patru ani sa demonstreze ca femeia se afla pe trecerea de pietoni in momentul in care a fost accidentata, in timp ce soferul implicat sustinea ca ea se afla la circa 30 de metri dupa zebra.
Un alt bucurestean a luptat mai bine de zece ani sa castige dreptatea pentru fiul sau, omorat de asemenea intr-un accident rutier. A trecut prin toate instantele romanesti si a pierdut de fiecare data din cauza unor "chichite" avocatesti. "Fiul meu conducea o Dacie pe un bulevard central, cand l-a izbit din spate unul cu o masina de fabricatie straina, puternica.

Din impact, baiatul, care nu avea centura de siguranta, a cazut din autoturism, s-a lovit de asfalt si a murit dupa cateva zile la spital", povesteste A.B. Problemele au aparut o data cu inceperea investigatiilor. "Fiecare expertiza a calculat o alta viteza pentru autoturismul strain: ba 79 de kilometri la ora, ba 90, 91 si apoi 114 kilometri la ora. Lasand la o parte neconcordantele, e clar ca din toate expertizele a reiesit ca viteza era peste limita legala in oras", a declarat A.B.

Doi politisti la o mie de dosare
Avocatul Virgil Melnic, raportor al Comisiei Europene pentru Romania pe accidente rutiere, sustine ca procesele in care se judeca infractiuni rutiere dureaza atat de mult pentru ca, in primul rand, procedurile sunt greoaie. "De asemenea, anchetatorii si judecatorii au pregatire medie, iar probele se culeg si se administreaza in functie de capacitatea partilor de a-si promova interesele legale", apreciaza Virgil Melnic. Mai precis, in functie de cat de corupti sunt cei care fac cercetarea. "Exista si asemenea cazuri, va putem trimite numai noi doua sau trei", a mentionat Virgil Melnic.


Pe de alta parte, potrivit avocatului, organele de ancheta nu dispun de multe ori de dotari corespunzatoare. "Politia Rutiera este tare pricajita, nu are oameni, nici instrumentar, este aglomerata si, prin urmare, ineficienta. Daca la Bucuresti si in orasele mari, de bine de rau, au oameni si dotari cat de cat, in rest totul este deficitar. si de aici anchete greoaie, ineficiente. Adica, rau pentru victime", este de parere Virgil Melnic.
Acesta ne-a oferit si un exemplu pe care l-a intalnit la o circumscriptie de politie in calitatea sa de presedinte al Fundatiei Romane pentru Asistarea Victimelor Accidentelor (FRAVA). "Numar de dosare care intra in lucru pe luna – circa 50; numar de dosare care se instrumenteaza anual – aproape 1.000; numar politisti care fac cercetarea penala – 2. Ce pot rezolva doi politisti? Sigur ca vor avea rezultate care lasa de dorit", apreciaza Virgil Melnic.

Avem legi ca in UE. Aplicarea lor este diferita
O alta problema tine de faptul ca, in destule cazuri, victimele nu mai au bani pentru avocati, pentru ca banii se duc pe medicamente si tratamente medicale de lunga durata. In viziunea specialistului, asta le permite acuzatilor sa traga de timp pana la pronuntarea sentintei. "Victima este deseori reprezentata de un avocat slab pregatit si atunci se obtin rezultate proaste, in majoritatea cazurilor, pentru victime. Legile din Romania sunt asemanatoare cu legile UE. Numai ca aplicarea lor difera. Practicile sunt prea «blande» la noi, judecatorii rareori iau atitudine. Toti suntem soferi, ne ferim sa introducem practici care s-ar putea intoarce candva impotriva noastra", se arata revoltat Virgil Melnic.

Inchisoare doar pentru 10% din autorii accidentelor
Blandetea despre care vorbeste raportorul Comisiei Europene se vede si in statisticile oficiale oferite de Consiliul Superior al Magistraturii. In 2005, 8.200 de persoane au fost condamnate definitiv pentru infractiuni referitoare la circulatia rutiera, dintre care numai 10% au fost obligate sa execute sentinta. In 2007, dintre cei condamnati doar aproximativ 400 au ajuns la inchisoare.
Asta in conditiile in care, in topul infractiunilor comise in Romania, cele de incalcare a Codului Rutier sunt pe locul al doilea, dupa furturi. "In 2007, dintre toate infractiunile comise in tara noastra, dupa numarul de condamnari definitive, accidentele rutiere se plaseaza pe locul al doilea", ne-a explicat Claudiu Cremanuta, autorul unei carti despre problematica accidentelor rutiere, care va aparea in ianuarie 2009 cu sprijinul Asociatiei Victimelor Accidentelor de Circulatie.


Mai mult, numarul accidentelor rutiere creste de la un an la altul. In primele noua luni ale anului 2008 s-au produs cu 34,7% mai multe accidente grave fata de 2007. De asemenea, a crescut numarul de morti cu 10,5%.
In fine, in 2007 si in prima jumatate a anului 2008 au fost deschise de politisti peste 47.500 dosare privind accidente rutiere. Dintre acestea, doar 15.158 au fost trimise in judecata, prin rechizitoriu, de catre procurori. Interesant este ca la alte 10.000 de dosare procurorii au infirmat solutia stabilita de politisti privind vinovatia celor implicati in accidente.
Accidentele de circulatie au facut victime si in primele trei zile ale anului 2009: 18 persoane si-au pierdut viata si alte 41 au fost ranite in cele 48 de accidente petrecute dupa Revelion. Potrivit reprezentantilor Politiei Romane, cele mai frecvente cauze au fost viteza excesiva sau neadaptata conditiilor de drum, depasirile neregulamentare ori indisciplina pietonilor.

Citește totul despre:

Comentarii