Elena nu a existat pana la 22 de ani. Nu a existat din punct de vedere legal, pentru ca fata nu avusese niciodata buletin de identitate. Maica-sa a fugit din spital cand a nascut-o pe Elena, deoarece doctorii au amenintat-o ca-i taie piciorul. Asta a fost, cel putin, explicatia pe care a dat-o femeia dupa doua decenii. Nu a mai apucat sa-i faca fetitei certificat de nastere, iar de aici a inceput un intreg cerc vicios. Elena nu a putut merge la scoala, iar atunci cand o intreba pe maica-sa, aceasta o tot pacalea ca e prea mica, sa mai aiba rabdare. Elena nu a mai avut si s-a dus pe furis la ore. S-a rugat de invatatori sa o lase in ultima banca. Asa a invatat sa scrie si sa citeasca. Dar nu a fost de-ajuns. Elena a crescut si, cand s-a pus problema sa munceasca, s-a trezit ca lipsa identitatii oficiale este o piedica pentru ea. Fata lucra cate o saptamana pe la cine o primea, iar cand patronul ii cerea documente pentru a-i face cartea de munca, fugea. Nu avea ce sa-i aduca.
Zeci de copii abandonati in maternitati sau spitale de pediatrie trec prin acelasi cosmar
Un studiu al UNICEF, publicat in 2005, arata ca aproximativ 64% din nou-nascutii abandonati in maternitate nu aveau identitate, la fel si 30% din copiii externati din spitalele de pediatrie. De asemenea, 10% din minorii aflati in servicii de plasament in regim de urgenta nu primisera un certificat de nastere. Datele nu s-au imbunatatit radical intre timp. "Sunt foarte multi copii parasiti in maternitati de mame care nu au nici ele identitate sau care isi dau un nume fals. Pana se sesizeaza autoritatea tutelara, acel copil nu exista. In acest timp, cu el se poate intampla orice", afirma si dr. Diana Nistorescu, director executiv al Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii (FONC).
"Singurul document care atesta existenta unui copil, pana i se elibereaza constatatorul de nastere, apoi certificatul de nastere, este foaia de observatie, dar nu cred ca are valoare juridica. Mai ales ca pe aceasta foaie copilul are doar un nume, nu si un prenume", afirma Cristina Adam, asistent social la Spitalul "Caritas" din Bucuresti.
Problema acestor copii este doar capatul unui lant al slabiciunilor, plecand de obicei de la faptul ca mamele care nasc nu au, la randul lor, documente de identitate. Iar in Romania traiesc numerosi adulti care nu exista oficial. "Demersurile pentru obtinerea unei identitati sunt destul de complicate si dureaza pana la un an. Noi in general incercam din prima, a doua zi a nasterii sa informam mamele cu privire la declararea copilului. Asa le descopar pe cele care nu au avut niciodata certificat de nastere, daramite buletin", afirma Cristina Adam.
De aici se desprind doua situatii. Una relativ controlabila: cand bebelusul este abandonat in maternitate de o astfel de mama, este luat in evidenta Directiei pentru Protectia Copilului (DPC) pana la gasirea celei care l-a nascut. In acest caz, desi copilul nu are inca identitate legala, "nu se poate spune ca este al nimanui".
Insa nu putine sunt situatiile cand mamele neinregistrate pleaca din maternitate cu copiii neinregistrati. Femeile semneaza doar o declaratie pe propria raspundere ca se vor intoarce sa-i declare mai tarziu, cand isi clarifica propriile acte. Putine o fac, totusi.
Procedura prevede ca intai mama trebuie sa obtina certificat de nastere si buletin pentru ea, apoi i se elibereaza acte si pentru minor. "Daca o femeie nu a avut buletin cand a sosit in maternitate, nu pot sa tin copilul o luna-doua aici, pana isi lamureste ea situatia. Nu e in interesul copilului. Atunci o las sa plece cu bebelusul. In mare parte, reusesc sa sesizez aceste cazuri la DPC pentru a le urmari", afirma asistentul social de la Spitalul "Caritas".
Colaborare proasta intre institutiile statului
Daca situatia identitatii nu se rezolva in primul an de viata al minorului, totul se complica inca si mai tare. Dupa acest termen, nu mai e nevoie doar de cele cateva acte obisnuite la nastere, ci de un intreg dosar.
Cand mama nu este cunoscuta, dosarul trebuie sa contina demersurile de identificare a parintilor si a domiciliului acestora, identificarea unor martori ai nasterii, eliberarea constatatorului de nastere – ceea ce presupune cautarea in arhiva spitalelor –, analize pentru stabilirea varstei copilului. Urmeaza apoi deschiderea unui proces judecatoresc, singurul prin care se stabileste legal identitatea finala. "Dificultatile pe care le-am constatat in cazurile de care ne-am ocupat au fost colaborarea deficitara intre primarii, spitale, politie, judecatorie, ONG, in sensul in care nu se trimit adresele solicitate in instanta la timp, ceea ce tergiverseaza procesele", afirma stefan Darabus, directorul Hope and Home for Children (HHC) Romania.
Nici atunci cand se cunosc parintii copilului si acestia se ocupa singuri de procedurile de obtinere a actelor de identitate succesul nu e garantat. De multe ori mamele renunta, din cauza numarului mare de acte pe care trebuie sa le adune, a termenelor de judecata si a taxelor pe care trebuie sa le achite. "Parintii nu sunt orientati in derularea procedurii, sunt dezorientati, lipsesc serviciile eficiente de consiliere juridica", acuza directorul HHC.
Aceasta fundatie se ocupa in prezent de patru copii cu situatie neclarificata. "Nu au acte, prin urmare teoretic nu exista, lucru care-i expune facil oricarei forme de trafic", potrivit lui stefan Darabus. Copii au varste de 15, 9, 3 si un an.
"Doctorii sunt de vina"
Directorul executiv al Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii, dr. Diana Nistorescu, sustine ca a facut numeroase demersuri pentru a convinge autoritatile ca "dreptul la identitate" este diferit de "dreptul la nume". "Existam in momentul in care avem un cod numeric personal. Ca sa primesc un CNP, nu am nevoie de numele mamei sau al tatalui. Sunt niste numere. Am pledat ca acesti copii sa primeasca un CNP provizoriu, pana li se gaseste familia sau pana parintii capata o identitate", afirma Diana Nistorescu.
Aceeasi pozitie o are si asistentul social de la Spitalul Caritas din Bucuresti, Cristina Adam. "si eu am propus ca un cod numeric personal sa fie dat inainte de certificatul de nastere, pentru ca este inadmisibil ca un copil sa stea un an, un an jumatate fara identitate."
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului recunoaste ca exista o problema in aceasta zona, dar sustine ca sunt mai degraba cazuri izolate, si nu o practica. Subsecretarul de stat Gabriella Tonk considera ca legea e clara, dar sunt situatii in care nu se aplica. "Ceea ce este foarte grav. Copilul poate sa primeasca un cod numeric personal inca din start, dar este vorba si de cum respecta legea unitatile sanitare. De exemplu, medicul din spital nu vrea sa elibereze certificatul constatator al nasterii decat mamei, pe motiv ca asa prevede un alt act normativ. Dar in cazul nostru mama este disparuta. Autoritatile stiu de copil, vor sa-l ia si nu pot pentru ca medicul nu vrea sa elibereze certificatul decat mamei. Eu stiu de cazuri de genul acesta. Sunt incalcari ale legii, noi am luat masuri, am anuntat Ministerul Sanatatii, dar in principiu este vorba despre cum isi face treaba lumea", precizeaza subsecretarul de stat Gabriella Tonk.
Legea exista, dar nu functioneaza
Directorul Inspectoratului National pentru Evidenta Persoanei (INEP) ne-a comunicat ca solutia alocarii nou-nascutilor neidentificati a unui cod numeric personal provizoriu nu este viabila, pe considerentul ca legea stabileste deja etape precise in aceasta directie. "Ideea de atribuire a unei identitati provizorii ar ingreuna sistemul de evidenta a persoanelor prin aparitia unor noi documente de stare civila, aspect pe care nu l-am agreat", a precizat comisarul-sef de politie Silviu Cristian Luncasu.
Potrivit INEP, intocmirea actului de nastere in cazul minorului parasit de mama in maternitate se face in termen de maximum 30 de zile de la intocmirea procesului-verbal de constatare a abandonului acestuia, timp in care sunt cautati parintii. Daca nu se reuseste gasirea lor si, prin urmare, nici nu se poate stabili identitatea copilului timp de 30 de zile, numele de familie si prenumele copilului se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a constatat nasterea.
Totusi, comisarul-sef Silviu Luncasu admite, de asemenea, ca in ciuda reglementarilor deja existente, sistemul nu functioneaza ireprosabil. "Desi legislatia actuala cuprinde prevederi cu privire la declararea si inregistrarea copiilor nou-nascuti abandonati/parasiti in unitati sanitare sau in alte locuri, societatea romaneasca se confrunta cu probleme din punctul de vedere al manifestarii si consecintelor acestui fenomen in planul respectarii dreptului copilului la stabilirea si pastrarea identitatii si a celui de a fi crescut si educat intr-o familie", spune seful Institutului National pentru Evidenta Populatiei.
