Pentru bugetul de stat, industria miniera a fost in ultimii 16 ani una dintre cele mai mari gauri negre. Au fost alocate subventii de peste 10 miliarde de euro, iar pierderile au crescut an de an intr-un ritm alert. Cu toate acestea insa, sunt unitati miniere care isi permit sa faca cadou unor firme private tot felul de contracte din care statul iese invariabil pierzator. In schimb, pentru respectivele firme, contractele de acest gen sunt adevarate lovituri financiare. Un astfel de caz in care societatea de stat se vede acum obligata sa mai plateasca si despagubiri a fost descoperit la societatea miniera Salajul-Sarmasag.
Neglijenta, prostie sau interese locale?
Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda acum organele de ancheta dupa ce au intrat pe firul unor licitatii organizate la societatea miniera Salajul-Sarmasag. Un control recent efectuat aici de Corpul de Control al Ministerului Economiei si Comertului a scos la iveala faptul ca din cauza unor contracte dubioase incheiate de conducerea societatii, unitatea va pierde peste un milion de dolari. Si aceasta in conditiile in care unitatea beneficiaza de subventii de la bugetul de stat, pentru fiecare 1.000 de lei productie marfa primind o subventie de 2.000 lei.
Societatea Sarmasag a incheiat in septembrie 2005 un contract de furnizare a carbunelui cu societatea Primarom Exim SRL-Zalau. Licitatia organizata in acest sens prevedea alegerea unui cumparator pentru o perioada de cinci luni: 10 octombrie 2005-martie 2006. In schimb, contractul incheiat cu Primarom prevede livrari de carbune pentru perioada noiembrie 2005-decembrie 2006, livrarile urmand a se face la preturi fixe pe toata aceasta perioada. Astfel, carbunele de la exploatarea Sarmasag era vandut unui simplu intermediar la pretul de 24,8 RON/Gcal, iar carbunele de la exploatarea Ip la 25 RON/Gcal. In schimb, firma Primarom avea sa vanda aceasta marfa la pretul de 30,5 RON/Gcal, carbunele de la Sarmasag, si cu 30,7 RON/Gcal, carbunele de la Ip. Se pare insa ca alegerea firmei Primarom nu este intamplatoare, in spatele ei aflandu-se interesele unei peroane sus-puse din Consiliul Judetean Salaj. Desi conducerea societatii a fost atentionata asupra acestui contract, el nu a fost deocamdata reziliat. Totusi, directorul societatii Salaj urmeaza sa fie demis din functie saptamana viitoare de catre conducerea Ministerului Economiei.
Pierzatori din start
Conform contractului, societatea Salajul avea de livrat in perioada noiembrie 2005-decembrie 2006 catre Primarom peste 200.000 tone de carbune, din care 170.000 tone de la Sarmasag si 30.000 tone de la Ip. O cantitate mult mai mare decat posibilitatile sale de extractie. In 2005, societatea a produs doar 110.000 tone de carbune, din care 62.300 tone de la Sarmasag. Mai mult, la sfarsitul anului 2005, exploatarea de la Ip a fost inchisa, fapt ce face imposibila onorarea contractului. Pe primele doua luni ale anului 2006, Sarmasag a avut o productie medie lunara de numai 6.250 tone de carbune, astfel ca productia estimata care se poate realiza pe perioada celor 14 luni de contract poate fi de numai 90.000 tone. Si atunci cum de au incheiat un astfel de contract sefii societatii?
Buni de plata
Raspunsul il gasim tot in contractul incheiat, la capitolul 9: “Raspunderea contractului”. Aici se prevede ca “daca vanzatorul nu livreaza cantitatile la care s-a obligat prin prezentul contract din alte cauze decat forta majora, el va datora cumparatorului, cu titlu de daune interese, jumatate din valoarea cantitatii nelivrate in termenul stabilit in prezentul contract”. In aceste conditii, rezulta ca in mod cert cele 110.000 tone ce vor ramane restante la livrare vor trebui platite de societatea miniera. Un calcul simplu arata ca daca Primarom va actiona in instanta societatea miniera, aceasta va trebui sa scoata din buzunar peste un milion de dolari.
