16 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSpecialÎntre Centenar şi Trianon | OPINIE

Între Centenar şi Trianon | OPINIE

România se pregăteşte pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri. La Guvern există un departament speciali­zat, înfiinţat în urmă cu aproape doi ani. Are alocată o sursă bugetară de 1,5 mil. euro pe an. Guvernul Cioloş nu a cheltuit mai deloc din sumele alocate. Poate din nepricepere sau din mi­siune străină?

Mai nou, şi Institutul Cultural Român este implicat în acest proiect aniversar. Sper că nu comemorativ, cum ar spune Klaus Iohannis, într-o uşoară scăpare.

Budapesta a creat în oglindă un departament la Guvern intitulat Trianon. Are 35 milioane de euro buget pentru proiecte.

Dacă populaţia Ungariei e de trei ori mai mică decât a României, bugetul de luptă pentru Ardeal e de aproape treizeci de ori mai mare.

Ce rol au cele două instituţii?

Una – să promoveze Marea Unire, alta – să condamne Tratatul de la Trianon, semnat între puterile aliate şi Imperiul Austro-Ungar, ce consfinţea juridic sfârşitul unui regat care, de facto, dispăruse încă din secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohács şi divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman şi Sfântul Imperiu Roman, împărţit de Austria şi Ungaria. Transilvania avea să redevină, după secole de luptă şi de emancipare a românilor, parte a regatului român.

Propaganda maghiară nu a renunţat niciodată la acţiunile samavolnice de condamnare a Tratatului. Niciun document al diplomaţiei maghiare nu consemnează că Armatele Regale, la cererea lui Winston Churchill, au eliberat Budapesta de regimul bolşevic al lui Béla Kun în vara anului 1919 şi că opinca ostaşului român a stat doar câteva zile pe acoperişul Parlamentului maghiar.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la Versailles pe 4 iunie 1920.

Guvernul lui Viktor Orbán s-a pregătit de mulţi ani pentru ample acţiuni de negare a unui fapt istoric, consimţit oficial în documente semnate de mai multe puteri.

Sigur că, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, prin semnarea Tratatului de bază, nu se mai pot modi­fica frontierele de stat, chiar dacă unii visează la Ungaria Mare.

Ambele state sunt membre NATO. Au drepturi egale. Sunt apărate de prevede­rile Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washing­ton pe 4 aprilie 1949. Dacă Ungaria a intrat în NATO mai devreme decât România, acest lucru nu-i conferă drepturi sporite.

Ideea e că orice escaladare a tensiunilor interetnice ar fi în detrimentul celor două state, în interesul unei pu­teri străine. Moscova ar fi cel mai mare beneficiar al vreunor conflicte nedorite.

Noi, românii, am trecut prin evenimentele de la Târgu-Mureş, când am fost la un pas de transformarea în Kosovo a Ardealului. Printr-o diversiune de manual, toate posturile de televi­ziune din lume au prezentat un personaj rănit ca fiind maghiar. În realitate era Mihăilă Cofariu, din Ibăneşti, iar agresorul acestuia era Barabás Ernő, fugit ulterior în Ungaria. Dar acest lucru s-a omis.

Astăzi, graţie pălăriei NATO şi organizării militare ireproşabile a Armatei Române în Transilvania, prin comasarea celei mai competente Unităţi de Jandarmi în inima Ardealului, cu un serviciu de informaţii destul de vigilent, noi conflicte interetnice nu ar mai fi, practic, posibile.

Dar ce nu e imposibil este un război informatic asupra României, destul de slab apărată la acest capitol.

Guvernul de la Bucureşti nu se bucură de un lobby la Washington atât de puternic precum cel maghiar. Nu avem un Sebastian Gorka lângă Donald Trump. Nu ne putem baza nici măcar pe sprijinul Prinţului Charles, care, în tot ce întreprinde între Viscri şi palatele grofului Kálnoky, confirmă mai mult agenda maghiară decât a regatului britanic. Nu întâmplător arborele său genealogic este construit pe latura maghiară a succesiunii lui Vlad Ţepeş.

Este momentul adoptării de către autorităţile de la Bucureşti a unui plan strategic de acţiune de tip soft-power care să valorizeze pozitiv toate acuzele nefondate formulate de propaganda maghiară.

Îmi amintesc câtă furie avea în figură o doamnă liberală din Suedia, parla­mentar, care prin 1997 a venit să se alăture luptei pentru drepturile minorităţii maghiare. Atunci am invitat-o la Guvern să discute cu Victor Ciorbea, prim-ministru al primului guvern care includea şi reprezentanţii UDMR. Atât de persecutaţi erau ungurii, încât au ajuns la conducerea ţării – aveam să-i spun atunci, cu un uşor zâmbet ironic.

România trebuie să se poziţioneze ca o ţară multiculturală, deschisă tuturor religiilor şi etniilor, drept un model de convieţuire şi de înţelegere.

Dar acest lucru trebuie făcut cu fineţe de bisturiu, nu cu drujba naţionalismului găunos.

Există principii, există va­lori, ne mai lipseşte doar un plan tactic.

Sunt dispuşi cei de la putere să cheme şi opoziţia la semnarea unui acord istoric în folosul naţiunii române?

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

Ce negoț ascund sondajele paralele din București?

Să fie oare Cristian Popescu Piedone doar iepurele lui Dom’ Profesor? În clar obscurul mediatic, strategia de atac a stăpânului antenelor devine tot mai...

Ministrul Finanțelor va prelungi plafonarea RCA până la 30 iunie

Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a anunțat că va prelungi plafonarea tarifelor pentru asigurările RCA (de răspundere civilă auto), plafonare care urma să ia sfârșit...

Premierul României, mesaj de Ziua Unirii cu Basarabia: “Istoria secolului trecut ne-a croit din nou destine diferite”

Premierul Marcel Ciolacu a transmis un mesaj cu prilejul Zilei Unirii Basarabiei cu România, 27 martie, mesaj în care afirmă că "Istoria secolului trecut...
Ultima oră
Pe aceeași temă