Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, secretarul de stat în MAI dr Raed Arafat, a explicat, într-un interviu pentru “România Liberă”, de ce sunt nefondate reproşurile privind lipsa de calificare a unor angajaţi din sistemul de intervenţie rapidă. El a respins acuzaţiile privind finanţarea inegală a serviciilor din sistemul de urgenţă românesc, care au apărut în contextul creării unui dispecerat comun și al pregătirii unor persoane special calificate pentru situaţii de criză, după tragedia de la Colectiv.
Peste 4,5 milioane de români au apelat în 2015 la serviciile de urgenţă, în creştere faţă de anul anterior. Cum explicaţi acest trend ascendent?
Raed Arafat: Creşterea numărului de solicitări este previzibilă nu doar în România, se întâmplă şi în alte părţi ale lumii. La noi, este vorba de creşteri anuale în jur de 5% în partea medicală a intervenţiilor de urgenţă, fie la UPU, fie la serviciile de urgenţă prespitaliceşti, ambulanţa sau SMURD, unde s-au creat echipe suplimentare.
Anul trecut, bugetul serviciilor de ambulanţă a crescut semnificativ, cu 10 procente, iar în 2016 este o creştere de 12%. La echipamente, în ultimii ani s-a reuşit dotarea serviciilor de ambulanţă şi a SMURD-ului cu autospeciale, într-adevăr cu anumite întârzieri din cauza ingerinţelor unor funcţionari, care nu ne-a permis să implementăm proiectul cu acordurile cadru, aşa cum era prevăzut. Dar continuăm bineînţeles cu Ministerul Sănătăţii să pregătim pentru următorii patru ani dotarea acestor servicii.
În acelaşi timp, anul trecut sistemul de urgenţă s-a bucurat şi de o suplimentare de personal, s-au dat posturi suplimentare şi la serviciile de ambulanţă, şi la Unităţile de Primiri Urgenţe. Într-adevăr, nu toate s-au ocupat, dar Serviciul de Ambulanţă din Bucureşti şi serviciile de ambulanţă din ţară au reuşit să completeze personalul cu ambulanţieri, asistenţi medicali şi chiar cu medici.
Despre ce cifre vorbim?
R.A.: Intenţia a fost de a se da 500 de posturi. În prima fază s-au eliberat în jur de 200 de posturi, urmând să se elibereze restul care necesitau o hotărâre de guvern suplimentară. Şi aceste posturi au fost distrubuite serviciilor de ambulanţă cu deficienţe de personal, nu s-au distribuit egal în ţară, că s-a luat un standard de comparaţie şi s-a decis unde să se dea mai mult. De exemplu, Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov i s-a alocat peste 70 de posturi.
După tragedia de la Colectiv s-a constatat că este nevoie de o îmbunătăţire a sistemului serviciilor de urgenţă din România. În plus, în ultima perioadă au existat o serie de acuze şi reproşuri în spaţiul public privind lipsa de calificare a unor angajaţi din sistemul de intervenţii rapide, în contextul unei finanţări inegale a acestor servicii. Cum comentaţi?
R.A.: Acesta este un atac din interior în sistem. Nu există personal necalificat. Cine zice acest lucru, îl provoc să vină să-mi arate personalul necalificat. Deci personalul care participă la misiuni şi la intervenţii de urgenţă este instruit şi calificat la nivelul unei competenţe. Sigur, competenţele diferă. În ultima perioadă am început să creştem aceste competenţe şi avem un impact foarte pozitiv. De anul acest şi asistentele de pe ambulanţă vor avea un atestat. Medicii care lucrează pe echipaje sunt de diferite competenţe. Una este un medic de medicină generală cu atestat în medicina de urgenţă care s-a introdus de câţiva ani şi a schimbat activitatea calitativ foarte mult, şi alta este medicul care are specializarea adevărată de medicină de urgenţă, cu rezidenţiat, cu pregătire, cu experienţă. Şi aici sunt competenţele diferite, dar nu trebuie nimeni să arate cu degetul.
În sistemul de urgenţă, începând cu personalul de la pompieri şi până la personalul care este pe elicopterele SMURD, există un mecanism foarte clar de pregătire, de formare şi de evaluare a competenţelor. Atacurile care vin şi spun că există la SMURD personal necalificat, nu vreau să intru în amănunte de unde credem că vin şi care este substratul lor. Dacă este personalul necalificat, atunci vreau să-mi explice rezultatele cei care zic acest lucru. Noi avem cifrele şi ştim că salvează vieţi.
Un fenomen pozitiv s-a înregistrat şi în România în ultimii ani – foarte mulţi tineri au devenit voluntari pe ambulanţe, participă efectiv la salvarea vieţilor semenilor, sub îndrumarea personalului de la SABIF.
R.A.: Îmi pare rău, nu este din ultimii ani acest lucru… Cineva vrea să spună că este în ultimii ani. Acest lucru se face cu voluntarii de mulţi ani. Da, avem mai mulţi tineri care vor să intervină şi este foarte bine. Dar voluntarii sunt supuşi exact aceloraşi mecanisme, şi voluntarii trebuie să fie pregătiţi la un anumit nivel de bază de competenţă ca să poată să participe la intervenţii. Sunt lucruri întâlnite şi în restul lumii, în unele judeţe din ţară există încă din anii ’90 şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă sprijină dezvoltarea lor la nivel naţional.
Şi pentru că trebuie să avem o abordare pozitivă şi proactivă, credeţi că această colaborare, această împărţire a segmentelor de intervenţie de urgenţă pe partea medicală, poate fi îmbunătăţită?
R.A.: În primul rând, noi nu am împărţit, în ultimii ani, noi am integrat şi am adus unii aproape de ceilalţi. Am făcut dispecerate integrate, coordonează resursele împreună. Nu trebuie neapărat să se contopească unul cu cealălalt. Sunt multe ţări – Franţa, Germania, Italia – care au diferite organisme de stat care asigură aceste servicii şi lucrează împreună, inclusiv cu voluntarii. În România, avem SMURD-ul care face parte din pompieri şi spitale, şi avem Serviciul de Ambulanţă care sunt integrate toate în Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi merg pe o viziune unitară, este un lucru foarte pozitiv.
Deci eu nu văd unde este partea negativă sub acest aspect. Mai mult decât atât, cine vine şi spune că de partea medicală să se ocupe doar o parte face o greşeală foarte mare, asta înseamnă că ne întoarcem la anii ’90 deja şi lumea uită foarte mult prin ce am trecut. Întotdeauna când evaluăm un sistem, trebuie să-l evaluăm în evoluţia sa. Doar gândiţi-vă cum era sistemul în 2007, înainte să începem reforma lui şi înainte să punem regulile sistemului pe plan naţional, pentru că ele există acum, dar au supărat pe mulţi aceste reguli, când s-au pus… Înainte credeai că nimeni nu te vede, nimeni nu te controlează, nimeni nu te întreabă nimeni, şi brusc vin regulile şi încep să spună astea sunt procedurile, de acum lucrăm după reguli, pe care unii le consideră ca un fel îngrădire, iar alţii consideră că îi protejează, iar alţii consideră că sunt foarte necesare pentru a face un sistem să evolueze sănătos.
Din 2007 până astăzi, putem să spunem că sistemul de urgenţă românesc – inclusiv serviciile de ambulanţă fără nici o discuţie, dar şi SMURD, şi pompierii – a înregistrat o evoluţie pozitivă netă! Iar a compara activitatea şi bugetul Ambulanţei cu activitatea şi bugetul pompierilor nu poate să fie decât cel puţin hilară, pentru că nu comparăm două servicii egale. La pompieri, una dintre componentele lor, care este SMURD-ul, partea de prim-ajutor este una dintre activităţile lor. Ei au incendiile, au intervenţiile la catastrofe, la dezastre. La Ambulanţă, când se trimite la o solicitare, de regulă, de cele mai multe ori sunt două persoane în maşină. Când trimiţi la un incendiu, trimiţi două-trei maşini de pompieri, fiecare cu 4-5 persoane în ea. La ambulanţă sau SMURD, o intervenţie durează o oră, o oră şi jumătate şi în mare parte ai rezolvat-o într-un oraş sau chiar într-un judeţ, la pompieri un incendiu şi consumul resursei umane poate să dureze zile la o intervenţie. La un incendiu de pădure poţi să stai să stingi flăcările o săptămână, folosind resurse de sute de oameni.
Deci nu poţi compara organizarea şi funcţionarea pompierilor pe situaţii de urgenţă în general cu activitatea medicală a ambulanţei sau chiar a SMURD. Sunt diferenţe majore în acest sens, nu merge. S-au dat câteva cifre între numărul intervenţiilor şi am dat o explicaţie foarte simplă: modul de raportare diferă.
Deci la pompieri raportarea este pe intervenţie, indiferent câte echipaje trimit, ambulanţa din ţară – e o chestie istorică – fiecare ambulanţă care pleacă are solicitarea ei şi se numără ca intervenţie. Dacă trimitem la un accident rutier 5 maşini de la pompieri, care includ o maşină de descarcerare, o maşină de pompieri, 3 ambulanţe SMURD – figurează o intervenţie; dacă Ambulanţa trimite şi ea 2-3 maşini, figurează 3 intervenţii. Dar nu are nici o semnificaţie din punct de vedere al analizei sistemului, pentru că în final toţi ştiu câte echipaje au trimis. Din punctul meu de vedere, astfel de comparaţii nu duc la nimic pozitiv, doar creează un climat de suspiciune, care nu are nici o bază ştiinţifică.
În sistemul de intervenţii medicale de urgenţă, cum vedeţi în viitor colaborarea cu serviciile de ambulanţă private?
R.A.: Legislaţia prevede utilizarea lor la consultaţii şi la transport pe fonduri publice, dar nu pe partea urgenţei şi nu intrarea lor în competiţie cu sectorul de stat, cum s-a întâmplat în alte ţări. Şi acest lucru eu îl susţin mai departe, pentru că noi nu avem nevoie de înlocuitori în sistemul public prin competiţie, în urgenţă, şi vorbim de complementaritate, inclusiv a surselor de finanţare. Legislaţia noastră le permite să activeze, cu altă finanţare decât cea publică. În secunda în care ei intră în sistem, automat se împart banii. Nu creşti cu nimic în sistem, doar îl sfărâmi şi îl faci să fie în zece feluri şi metode, pentru că nu ai cum… O dată intrat sectorul comercial în sistem, dovezile sunt destule în lume ce se întâmplă, nu mai este un sistem naţional coordonat, ci devine un sistem de firme şi firmuliţe, ca la taximetrie.
Foarte multe ţări evită acest lucru şi acum aceasta este una dintre temele foarte discutate la niveluri destul de înalte, despre vulnerabilităţile sistemelor de intervenţie de urgenţă, care folosesc mecanismele de protecţie civilă. Asta nu exclude însă colaborarea cu sectorul privat în anumite situaţii – în calamităţi – şi rolul este prevăzut clar pentru acest sector, cum a fost în situaţia în care ei să fie folosiţi pentru urgenţele curente când noi rezolvăm o catastrofă, de exemplu cum a fost la Colectiv.
