Deputatul PSD Florin Pâslaru a dat citire, de la tribuna Parlamentului, unor declaraţii politice copiate din „Ziarul Financiar”.
Deputatul PSD de Galaţi Florin Pâslaru, secretarul Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor, a descoperit metoda infailibilă pentru a-şi construi o imagine de parlamentar foarte activ: lansează de la tribuna Camerei Deputaţilor o avalanşă de declaraţii despre „starea naţiunii”, reproduse „copy-paste” din ziare. Statistic vorbind, activitatea deputatului Pâslaru este impresionantă. A rostit în plenul Camerei 147 declaraţii politice şi 444 de interpelări. Pe data de 26 mai 2010, deputatul Pâslaru a rostit de la tribună 30 interpelări şi 7 declaraţii politice! Pe 2 iunie, alte 17 interpelări, după ce pe 1 iunie rostise 6 declaraţii politice.
Textele unora dintre declaraţii sunt impecabile, analizele sunt perfecte şi nici nu ar putea fi altfel, pentru că sunt copiate din ziare de specialitate, cu tot cu citatele unor specialişti. Pe 26 mai 2010, deputatul a rostit în plen declaraţia politică „Salariile secretarilor de stat”. Declaraţia sa începe cu „În goana după reducerea cheltuielilor…” şi se încheie cu sintagma” a sporurilor şi a privilegiilor”. De fapt, declaraţia de 325 de cuvinte reproduce „copy-paste” primele 5 paragrafe ale articolului „Guvernul Boc are o armată de 300 de secretari de stat”, semnat de Doina Anghel şi Cristina Roşca în ediţia din 18 mai a Ziarului Financiar. Este copiat şi un citat, al lui Doru Lionăchescu, partener la Capital Partners, dar fără ghilimele şi fără să se precizeze asta. Declaraţia politică „Măsuri procriză”, rostită de deputatul Pâslaru pe 26.05.2010, este reproducerea „copy-paste” a ultimelor 3 paragrafe (211 cuvinte) din comentariul „Cine răspunde pentru măsurile anticriză?”, semnat de europarlamentarul Adrian Severin în ediţia din 19 mai a Jurnalului Naţional.
Interpelări „la Lună plină”
Frecvent, deputaţii şi senatorii îşi susţin interpelările şi declaraţiile în faţa unei săli goale. Din cauza numărului mare de intervenţii, acestea sunt programate şi seara târziu, când majoritatea parlamentarilor sunt plecaţi. Cei programaţi la „interpelări” îşi ţin discursul în faţa sălii goale, pentru ca interpelarea să fie înregistrată birocratic.