Cursul euro da frisoane titularilor de credite si importatorilor de orice fel. Pretul combustibilului creste constant. Oamenii isi vad slujbele periclitate nu numai in companiile private, primele confruntate cu lipsa de lichiditati, ci si la stat. Un stat care se gandeste sa reduca vasta birocratie a tarii, pe timp de furtuna internationala, fara criterii de performanta. Cand ziua de maine este atat de incurcata in cifrele si tabelele bugetului neadoptat pe anul in curs, de ce ar fi important, grav si de interes imediat un subiect atat de demodat precum interceptarea telefoanelor? Mai ales ca domnii Iliescu si Geoana sunt antipatici, domnul presedinte o sa-l dea in judecata pe acest inutil domn Saftoiu, iar majoritatea cetatenilor n-are nimic de ascuns si nici macar acces la e-mail. Pentru ca, parafrazand ideea a unui presedinte american mult mai drag esticilor decat se anunta Barack Obama, "in actuala criza, nu statul este solutia problemelor noastre, statul este problema".
Scandalul interceptarilor telefonice este un fel de fotografie precisa intr-o sala strict secreta a motoarelor, cand echipajul vaporului a pierdut de mult fisa tehnica.
La inceputul razboiului rece, primul gest al regimului comunist a fost acela de a-si subordona institutiile de forta: Armata, Siguranta, Jandarmeria, Politia si sistemul judecatoresc. Institutiile care in mod firesc functioneaza ca un fel de anticorpi ai societatii au devenit dusmanii ei cei mai feroce. Putina lume stie ca in vechea cetate a Fagarasului a existat in anii ’50 o inchisoare unde au murit in chinuri sefi ai Sigurantei, ai Jandarmeriei si responsabili militari. Si dupa ce, in paralel, cealalta parte a sistemului nervos, liderii politici si de opinie autentici, era distrusa in alte locuri, a fost mai simplu sa se transforme restul organismului intr-o masa amorfa.
Biete capete de locuitor incapabile sa reactioneze cand erau infometate si cand viata privata le era programata in functie de intreruperile de curent electric, de sedintele de partid obligatorii si de ingerinta statului in decizia atat de personala de a avea sau nu un copil.
Din 1989 au trecut 20 de ani si s-au schimbat multe, dar contorsionata sala a motoarelor a ramas la fel de inaccesibila. Stapanii ei n-au chef sa imparta secretul cu nimeni si din aceasta cauza au nevoie permanent de politicieni santajabili. Politicienii sunt cei care fac legatura dintre sala motoarelor si viata reala de pe punte. Si ei nu trebuie sa fie liberi pentru ca, odata ajunsi sa cunoasca secretele masinariei, sa indrazneasca sa ceara sau sa permita schimbarea macazului. Degeaba se da comanda de pe punte, deschis, prin vot, daca mecanismul de schimbare a directiei e dedesubt, inaccesibil.
De ce din 1991 incoace au avut loc trei – numai trei – tentative de schimbare a legilor sigurantei, si toate esuate? Degeaba are SRI ju-risti si norme interne ca ascultarile sa se faca numai legal si cu mandat. Alte sase institutii au aparatura de ascultare pe care o pot folosi in mod abuziv. si degeaba, de trei legislaturi incoace, premierii Nastase, Tariceanu, Boc si Traian Basescu, deopotriva, fac apel la tinerii licentiati in strainatate sa vina sa preia fraiele prin diverse institutii. Orice profesionist care si-a construit CV-ul muncind si mai putin facand slalom printre "structuri" si pile se gandeste de doua, de noua, de nouazeci si noua de ori inainte sa intre in hruba intunecoasa a muncii la nivel inalt. Cei care isi fac curaj se regasesc imediat intr-un cuib de viespi care le provoaca in cel mai bun caz dese reverii legate de prietenii emigrati in Canada.
De ce Parchetul General se plange de doi ani ca nu se ocupa posturile de procurori desi salariile s-au marit substantial? Ce sanse poate avea un adevarat profesionist la Ministerul Transporturilor? Un om santajabil va incuviinta decizii precare, in dauna celor pe care le considera corecte. Va aproba pe scara larga proiectele "prietenilor" stapanilor, si nu pe cele mai folositoare. In fata acestui dezastru managerial de proportii, ca presedintele Basescu a avut sau nu pe masa transcriptul convorbirilor dintre Iliescu si Geoana nu e decat o intrebare auxiliara. Miza interceptarii telefoanelor este profesionalizarea corpului politic al Romaniei si o viata mai putin umila pentru cetatenii ei. Si pana cand institutiile de forta nu vor intra in matca lor fireasca de anticorpi impotriva relelor comune, si nu de stapani informali ai tarii, in Romania se va respira greu si se va trai prost.
