Ultima varianta a unui proiect de lege privind reorganizarea unitatilor de cercetare-dezvoltare in domeniul agricol, initiat de Ministerul Agriculturii, este pe cale de a lasa aceste unitati fara suprafetele de teren pe care le detin, impingandu-le spre faliment. Perspectiva ca terenurile cu pricina, nu mai putin de 34.000 de hectare, sa ajunga la mana rechinilor imobiliari a aprins spiritele la ultima sedinta a Comisiei de dialog social de pe langa Ministerul Agriculturii. Daca va intra in vigoare, acest act normativ va "desavarsi" o actiune care s-a desfasurat in ultimii 17 ani si in urma careia cercetarea agricola a fost vaduvita de peste 150.000 de hectare de teren. In conditiile fondurilor insuficiente primite de la bugetul statului, fiecare institut sau statiune de cercetari agricole isi asigura supravietuirea din exploatarea suprafetelor de teren pe care le au in administrare. Productia de pe aceste terenuri este valorificata si astfel se obtine o parte din finantarea necesara continuarii activitatii de baza, cea de cercetare-dezvoltare. In urma cu doua zile, ultima varianta a proiectului de lege prezentata in comisia de dialog social prevedea, negru pe alb "separarea activitatii de cercetare-dezvoltare de activitatea de productie, care se va desfasura in societati comerciale (…)".
Prada imobiliara
De asemenea, cateva randuri mai jos, se mentioneaza ca pentru 45 de institute si statiuni de cercetare va fi transferata activitatea de productie catre "unitati organizate ca societati comerciale pe actiuni, cu capital integral de stat/mixt, in portofoliul Agentiei Domeniilor Statului, care urmeaza sa se privatizeze si care preiau suprafetele de teren (…)". Este vorba de institute de prestigiu, cum ar fi cel pentru biotehnologii in horticultura de la Stefanesti-Arges sau cel de cercetare-dezvoltare agricola de la Fundulea.
In total, cele 45 de unitati vizate ar urma sa ramana fara 34.359,59 hectare. Aceste doua prevederi au iscat un imens scandal in cadrul respectivei comisii, cei mai vehementi contestatari fiind reprezentantii Academiei Agricole si Silvice si cei ai Confederatiei Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR). "Este nevoie in continuare de cercetare agricola, pentru ca nu toate soiurile de plante aduse in Romania de firmele straine s-au adaptat conditiilor de la noi. Daca nu mai au terenurile, institutele si statiunile de cercetari sunt condamnate la moarte", sustine unul dintre reprezentantii CSDR, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu.
Precedente cu duiumul
"Intotdeauna, in ultimii 17 ani, terenurile cercetarii agricole au constituit o prada la vedere", spune, la randul lui, celalalt reprezentant al CSDR, Petre Voicu. El a subliniat faptul ca, pana in prezent, nici o unitate de cercetare agricola care s-a privatizat nu si-a mentinut obiectul de activitate, totul transformandu-se intr-o afacere imobiliara profitabila pentru diferiti oameni de afaceri.
Ca asa stau lucrurile o confirma si directorul general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protectia Mediului (ICPA) din Bucuresti, Mihai Dumitru. "Acum vorbim de numai cu putin peste 34.000 de hectare, insa in 1990 cercetarea agricola avea peste 180.000 de hectare", ne-a declarat el. Dumitru a precizat ca unitatile de cercetare agricola au putut supravietui pana in prezent tocmai datorita exploatarii acestor suprafete de teren si valorificarii productiei obtinute, deoarece ministerul de resort nu dispune de fonduri suficiente pentru a le sustine financiar.
De altfel, chiar si in proiectul de lege cu pricina se arata ca Ministerul Agriculturii are obligatia de a finanta doar investitiile, dotarile cu aparatura, echipamente, instalatii "si alte asemenea". Daca este sa luam in calcul experienta ultimilor ani, sprijinul financiar pentru astfel de dotari a fost ca si inexistent. In rest, institutele ar urma sa fie finantate din "surse proprii, fonduri provenite din cooperari internationale, credite bancare si din alte surse". Or, tocmai sursele proprii se subtiaza pana la disparitie prin faptul ca unitatile respective nu vor mai dispune de terenuri.