Presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, ar trebui ascultat atunci cand anunta proiecte revolutionare pentru tara sa. A anuntat exproprieri de teren si le-a facut. A anuntat intarirea controlului statului asupra unor sectoare economice – a facut-o si pe asta. A anuntat transformarea Venezuelei in republica socialista. E pe cale sa se intample. A anuntat ca cere modificarea Constitutiei pentru a putea deveni presedinte pe viata. Se va intampla in curand. Tot ceea ce si-a propus a realizat si nimeni nu are ce sa-i faca.
Ceea ce surprinde la Chavez nu sunt aspiratiile sale dictatoriale. In fond, nu e nici primul, nici ultimul dictator si, cu siguranta, nu e ultimul din America de Sud. Ceea ce surprinde este modul in care repeta aproape identic greselile predecesorilor sai. Ar fi aproape amuzant de urmarit daca n-am sti ca, in cele din urma, milioane de oameni vor avea de suferit.
Astazi, Chavez isi incepe un nou mandat de presedinte care, teoretic, va dura pana in 2013, dar care, practic, va dura cat va dori el. Cu doua zile in urma, el a anuntat nationalizarea unei companii de electricitate si a uneia de telefonie, precum si reforma Constitutiei. Pe de o parte, autonomia Bancii Centrale ar trebui anulata, pentru ca ar fi „o idee neoliberala dezastruoasa”, iar pe de alta, Adunarea Nationala, aflata sub controlul fidelilor sai, ar trebui sa ii confere lui puterea de a legifera prin decret prezidential. Asta e una cu deosebire delicioasa pentru ca legiferarea prin decret prezidential, adica ad-hoc, se afla in contradictie cu ideea de constitutionalitate, de unde ipocrizia totala a unui asemenea demers. „Ne aflam intr-un moment existential in viata Venezuelei. Ne indreptam spre socialism si nimeni si nimic nu ne poate opri”, a proclamat Chavez si nu avem niciun motiv sa credem ca nu va realiza ceea ce si-a propus. Si tocmai pentru ca traseul ales este atat de sigur este la fel de sigur ca el va duce la dezastru.
O politica monetara controlata de stat nu inseamna decat un singur lucru: proiecte industriale faraonice (dintre care Chavez a anuntat deja cateva) finantate inflationist pe seama populatiei. Nationalizarea economiei, inclusiv a extractiei si prelucrarii petrolului, inseamna ineficienta si coruptie. Guvernarea prin decrete inseamna abuz si crima.
Deocamdata, lui Chavez ii merge, mai ales ca si-a ales un dusman pe care sud-americanii adora sa il urasca: Statele Unite. Dar, cu timpul, se va intoarce, la fel de inexorabil, impotriva „dusmanilor din interior” si, in cele din urma, impotriva propriului popor.
