Pe 22 iunie, Prima TV a demarat campania "Stop indiferentei! Sanatatea in coma", prin care a atras atentia asupra starii dezastruoase a sistemului de sanatate. Pe 15 iulie campania s-a incheiat, iar la final Andreea Fried a tras concluziile, in materialul de mai jos.
Noi, ca jurnalisti, am facut tot ceea ce se putea. Speram ca autoritatile sa ia atitudine.
Cand mi s-a propus sa lucrez la campania "Sanatatea, in coma" si, in acelasi timp, sa fiu si imaginea ei, nu am ezitat sa ma implic. Am acceptat, pentru ca subiectul in sine este unul care ne intereseaza pe toti. Spitalele sunt in paragina, pacientii sufera, medicii prefera sa plece sa lucreze in strainatate pentru ca aici nu au conditii si sunt platiti prost. Si poate prin aceasta campanie reusim sa trezim pe cineva la realitate. Poate facem sistemul sa mearga, sau cel putin sa-l urnim.
Prin aceasta campanie am spus "Stop indiferentei" pacientilor fata de sanatatea lor, stop indiferentei autoritatilor fata de conditiile din spitale. Spunem stop indiferentei medicilor fata de bolnavi, ministerului fata de salariile si conditiile in care lucreaza medicii din Romania, stop indiferentei fata de drepturile pacientilor si ale personalului medical. Apoi, pentru ca pacientul trebuie sa fie primul care se ingrijeste de sanatatea lui, am indemnat oamenii sa mearga periodic la doctor pentru depistarea din timp a eventualelor complicatii medicale, care ar putea fi fatale, care ar necesita cheltuieli suplimentare etc.
In Romania, cred ca problema incepe de la guvern si se incheie cu proasta gestionare a managerilor de spitale. Pentru ca, degeaba ai bani la dispozitie, daca nu ii distribui unde si cum trebuie. Pentru starea dezastruoasa a intregului sistem sanitar cu siguranta nu vorbim despre un singur vinovat. Sunt mai multi. Din punctul meu de vedere, vinovatii sunt guvernul, managerii de spitale, medicii, dar si pacientii. Toti se invart intr-un cerc vicios, toti se plang, dar nimeni nu face nimic, nici pentru imbunatatirea sistemului, nici pentru medici, si nici pentru bolnavi, care din pacate sufera cel mai tare. Este nevoie de o schimbare urgenta, de o lege a sanatatii care sa ii avantajeze si pe bolnavi, si pe medici. Si cred ca ar trebui alocati mai multi bani in acest sistem bolnav, care nu are cum sa se insanatoseasca altfel.
In primul rand, trebuie stimulati medicii, astfel incat sa nu mai plece in locuri unde li se ofera adevaratele conditii pentru exercitarea meseriei. Si apoi bolnavii ar trebui sa renunte sa mai dea bani doctorilor pentru tratament. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost! Medicii trebuie sa trateze pacientul fara sa astepte "atentii" si fara discriminare. Obiceiul de a da bani medicilor, asistentelor sau anestezistilor este atat de bine impamantenit, incat sunt slabe sanse sa ne descotorosim de el, repede. Dar nu este normal. Nu e normal sa platesti ca sa ti se faca injectia sau sa ti se aduca un medicament la pat, tratamente pe care oricum este obligatoriu sa le primesti. Dar asa ne-am obisnuit si ne e greu sa renuntam, poate si pentru ca stim ca medicul asteapta plicul, iar daca nu il dam, nu ne trateaza. Asta este realitatea! Poate ca una dintre solutii ar fi majorarea salariilor cadrelor medicale, dar si asa nu cred ca s-ar schimba mare lucru.
E greu sa te lupti cu o mentalitate dobandita de foarte multi ani. Nu este o regula generala, cunosc si eu cativa medici care fac minuni, cu putinele resurse pe care le au la dispozitie. Salveaza vieti fara sa tina cont de "atentii". Lupta pentru pacient pana in ultimul moment. Doar ca acestia sunt putini, iar dintre ei, multi se specializeaza si pleaca spre locuri mai bune, acolo unde exista aparatura, conditii si salarii pe masura muncii depuse. Foarte putini sunt cei care mai raman in tara, si pe buna dreptate. Pe durata campaniei, la redactie am primit foarte multe mesaje de la telespectatori. Au trait pe pielea lor indiferenta medicilor si lipsa consumabilelor din spitale. Multi s-au confruntat cu diverse probleme in unitatile sanitare, iar altora nu le-a venit sa creada ca medicina se poate practica in unele zone ca acum o suta de ani. Si sa nu uitam discriminarile, asupra carora multi telespecatori ne-au atras atentie.
Cum am mai spus, daca nu dai banul, esti neglijat. Stiu cazuri in care pacientii care au fost operati in spitalul de stat, au venit la control tot la stat si au fost trimisi la clinica privata a medicului care a efectuat interventia. Omul nu avea bani pentru clinica privata si a stat ore intregi pe holurile spitalului de stat pentru a i se scoate o amarata de sonda. Si nu l-a bagat nimeni in seama. Din moment ce in fiecare zi cineva se confrunta cu probleme la spital, si increderea in sistemul sanitar dispare. Poate exista incredere in unitatile private, dar si acolo se da spaga, si acolo trebuie sa ai pile, la fel ca si la stat. Cat despre drepturile pacientului, din nefericire foarte putini le cunosc. Este si vina lor ca nu se intereseaza, dar si a autoritatilor, care nu fac nici un demers in acest sens. Ar trebui sa existe o modalitate prin care bolnavii sa isi cunoasca drepturile. Solutii sunt, doar ca nu sunt puse in aplicare.
Pacientii care isi cumpara medicamentele sau consumabilele, pe care in mod normal ar trebui sa le primeasca gratuit in spital, habar nu au ca isi pot recupera banii. Asa cum in fiecare magazin exista pentru reclamatii numarul de telefon de la OPC, asa si in spitale ar trebui sa existe afisate pe pereti drepturile pacientilor. Ar fi masura cea mai simpla si nu e nici costisitoare.
Prin campania "Stop indiferentei! Sanatatea, in coma" este foarte posibil sa se schimbe ceva, dar exista si posibilitatea sa nu se intample nimic. Nu e singurul domeniu cu probleme in fata carora autoritatile raman indiferente. Noi, ca jurnalisti, am facut tot ceea ce se putea. Am luat atitudine prin materialele pe care le-am realizat, prin prezentarea cat mai obiectiva a situatiei actuale din sistemul sanitar. Am incurajat telespectatorii sa-si ceara drepturile, sa mearga sa se trateze la timp, sa nu mai accepte umilinta si nici nepasarea medicilor.
Am sesizat autoritatile cu privire la aceste nereguli si am constatat ca unele erau cunoscute, altele nu. Speram ca autoritatile sa ia atitudine. De exemplu, am difuzat un material cu starea jalnica a unor maternitati din tara, iar Ministrul Sanatatii a semnat un protocol pentru alocarea unui fond de reparatii pentru un numar insemnat de maternitati.
"Sunt un caz fericit"
Pana acum, nu am avut probleme majore de sanatate, dar eu sunt un caz fericit. Iar cand am nevoie de o consultatie, de obicei merg la clinica privata pentru ca mi-e mult mai usor. Daca am vreo problema, fac o programare si stiu ca nu stau la coada, si cunosc medicul respectiv. Dar ce fac oamenii care stau intr-un sat uitat de lume, unde neonatalogul tine locul ginecologului, spre exemplu? Ce fac oamenii care nu-si cunosc drepturile, care nu stiu ca pot consulta alt medic, care iau medicatie prescrisa prost?
>> Andreea Fried, Focus, de luni pana vineri, ora 15.00, Prima Tv.
