Geopolitica este o limba straina. Este mai util sa citesti ce se intampla cu scolile din SUA decat sa urmaresti zece summituri internationale. SUA au abandonat ideea de a avea o strategie privind Europa si s-au concentrat asupra Asiei. In scolile americane nu se mai tin cursuri de franceza si germana, ci astazi toti vor sa invete numai sa inteleaga noul 'inamic', China, noteaza cotidianul italian Il Giornale, monitorizat de Agerpres.
Cazul Google ascunde interese mai ample, este adevarat, dar el este un panou care obstructioneaza realitatea. Scoala nu face acest lucru, ci o dezvaluie. Ziarul american The New York Times a scris: America nu mai preda limbi straine la scoala, cu exceptia uneia, chineza. Cursurile au crescut de ordinul a patru la suta. SUA trebuie sa-si inteleaga inamicul viitorului, care a sosit deja.
La sfarsitul anilor 1990 si inceputul anilor 2000 s-a intamplat la fel cu araba, pentru a intelege lumea, ideile si limba islamicilor. Astazi nu numai baiatul care duce lapte in fiecare dimineata in zonele rezidentiale din oraselele din Midwest poate citi in araba, ci exista destui americani capabili sa faca acest lucru.
In lumea relatiilor diplomatice, a securitatii, in cercurile serviciilor de informatii exista acum suficiente cunostinte pentru ca acestea sa nu se simta descoperite in fata unei probleme. Dar nu si privind chineza. Aceasta este frontiera care nu a fost inca trecuta. Este utila astazi si va fi utila si maine, avand in vedere ca lumea se pregateste pentru hegemonia a doua superputeri, chino-americana, pentru un nou razboi rece mai mult economic decat nuclear si totusi mai inselator, mai complicat si mai subtil. Aparenta prieteniei ascunde realitatea rivalitatii.
Comunicarea este insa necesara si aici intervine scoala, care creeaza posibilitatea pentru americani de a se trezi mai putin nepregatiti in fata unor tratative cu chinezii. Astazi, in SUA exista 1.600 de scoli publice care predau chineza, cu alte cuvinte cu 500% mai mult comparativ cu acum zece ani. Businessul si politica trantesc usa in nasul Europei: intr-un an, 18% din scoli au renuntat la cursurile de franceza si 11% la cele de germana, spaniola rezistand totusi pentru ca procentul de latinos americani creste in fiecare luna.
Problema este ca dispare un intreg continent, in inutilitatea sa politico-diplomatica, pe care si cutremurul din Haiti a aratat-o lumii intregi. Europa nu conteaza, Europa de dincolo de Atlantic nu exista. Exista restul, prin urmare China, cu alte cuvinte adversarul pe care America il va trage dupa sine pe o perioada nelimitata si nedefinita, potrivit Il Giornale. Un adversar necunoscut, banalizat si inchis in vreun stereotip al trecutului, care nu are nicio legatura cu tara care astazi a depasit Japonia ca PIB, productivitate si productie industriala.
In 2006, Departamentul de Stat al SUA a efectuat un sondaj privind cunoasterea limbilor straine de catre angajatii sai. 30% dintre diplomatii mai mult sau mai putin de cariera nu cunosteau decat engleza. Este ca si cum ai spune ca un profesor de matematica de liceu stie sa faca numai adunari. A izbucnit un adevarat haos iar secretarul de stat de atunci, Condoleezza Rice, a fost nevoita sa se justifice in fata Comisiei pentru cheltuieli publice din Congres, care a criticat-o fara mila: "Fara a vorbi limba unei tari nu este posibil nici sa intelegi nici sa influentezi politica locala a ei".
Drama a fost ca in China procentul celor pierduti fara un translator urca la 40%. Asa s-au organizat cursuri intensive, s-a finantat studierea limbilor straine, s-au infiintat departamente specializate in limbile orientale in cele mai prestigioase facultati din SUA. Aceasta in urma cu trei ani si jumatate.
Astazi nici acest lucru nu mai este suficient. Provocarea SUA-China a accelerat cerintele si a schimbat programele. La ce mai servesc franceza si germana? La nimic. Afara cu profesorii care predau aceste limbi si inauntru cu cei care predau chineza. Problema este ca, in proportie de 90% din cazuri, acestia sunt chinezi, si adesea platiti de Beijing, prin urmare chiar de 'inamic', potrivit Il Giornale. Cu cat va creste numarul orelor de predat, cu atat va creste si cererea de profesori. Este paradoxal, dar nu exista alternativa, incheie ziarul italian.
