Alegerea simbolica a orasului L’Aquila pentru organizarea Summitului G8 este un semn al solidaritatii lumii intregi cu Italia, in urma tragicului cutremur produs acum cateva luni. De asemenea, este o sansa unica de a preveni o alta catastrofa, de data aceasta provocata de om. Schimbarile climatice sunt o realitate si au loc cu rapiditate. In cadrul reuniunii din L’Aquila a liderilor G8 si a partenerilor acestora din intreaga lume, prioritatea lor absoluta trebuie sa fie incheierea la Copenhaga a unui acord global, cuprinzator si ambitios post-2012. Un acord care, respectand stiinta, va reduce in mod real nivelul emisiilor globale. Un astfel de acord incheiat la Copenhaga va demonstra seriozitatea cu care abordam schimbarile climatice. Acest fapt va stimula investitiile necesare pentru a instaura o economie ecologica, in vederea crearii unor noi locuri de munca si stimularii cresterii economice in urmatoarele doua sau trei decenii.
Cei care inteleg astazi acest lucru vor fi castigatorii de maine. Economia de dupa criza va fi diferita de predecesoarele sale. si nu vom avea de doua ori aceeasi sansa. Acesta este motivul pentru care masurile de solutionare a crizei economice trebuie intreprinse simultan cu combaterea schimbarilor climatice. stim ca se pot face ample imbunatatiri in ceea ce priveste eficienta energetica a intreprinderilor, a consumatorilor si a guvernelor. De fapt, potrivit Agentiei Internationale a Energiei, 54% din masurile de reducere a emisiilor necesare pentru respectarea obiectivului de 2 grade C in cresterea globala a temperaturii s-ar putea realiza prin introducerea unor tehnologii eficiente din punct de vedere energetic, deja existente.
Astfel, criza economica ar putea determina gasirea unor solutii inteligente pentru climat, care ar permite economisirea banilor si ar furniza, totodata, o mai buna securitate energetica. Mergem la L’Aquila cu o serie de obiective-cheie. Vom insista asupra necesitatii de a respecta obiectivul de 2 grade C. Vom reafirma necesitatea unui obiectiv global de a atinge cel putin o reducere de 50% a emisiilor globale pana in 2050. In plus, vom cere tuturor tarilor dezvoltate sa-si reduca emisiile cu cel putin 80% in aceeasi perioada si sa-si sustina eforturile in acest sens prin reduceri intermediare semnificative si comparabile. O parte importanta a solutiei o va constitui finantarea combaterii schimbarilor climatice: UE va prezenta in timp util propuneri privind finantarea si este, desigur, pregatita sa isi joace pe deplin rolul.
Intr-adevar, deoarece in trecut tarile dezvoltate au produs cele mai mari cantitati de emisii, suntem de acord ca acestea au responsabilitatea speciala de a-si asuma rolul de lideri. Insa acest lucru nu va fi de-ajuns. Economiile emergente, de exemplu, in care nivelul de emisii creste, trebuie sa se alature acestui efort. Fiecare dintre noi trebuie sa-si faca datoria in conformitate cu principiul responsabilitatilor comune, dar diferentiate, si cu capacitatile respective. Uniunea Europeana si statele membre suntem mandre de angajamentele pe care ni le-am asumat, de a reduce emisiile cu 20% pana in 2020, si suntem gata sa mergem mai departe si sa le reducem cu 30%, in contextul unui acord ambitios la Copenhaga. Suntem dispusi sa impartim cu ceilalti experienta pe care o avem, de pilda cea referitoare la comercializarea emisiilor. Dorim realizarea unui sistem OCDE de comercializare a emisiilor pana in 2015.
De asemenea, dorim sa reformam si sa dezvoltam Mecanismul de Dezvoltare Curata si astfel sa furnizam noi investitii si noi tehnologii celor mai sarace populatii ale lumii. Suntem hotarati ca, in calitatea sa de lider, Uniunea Europeana sa joace un rol decisiv in facilitarea unui acord la Copenhaga de care sa putem fi mandri cu totii. Nu exista alternativa. Daca dam gres acum, incalcam contractul pe care toti parintii ar trebui sa-l incheie cu copiii lor: sa le lase mostenire o lume mai buna. In L’Aquila, haideti sa facem din schimbarile climatice o sansa globala!
