De la o vreme incoace, asistam la o adevarata isterie a matusii Tamara, care, prin gestul sau fata de Adrian Nastase, a mobilizat toate rudele pricopsite ale pesedistilor saraci si carpiti in fund. Ca un facut, ies peste noapte la iveala mosteniri colosale, averi de neimaginat, care cad ca o pleasca pe capul unor pesederei oropsiti. Spun unii ca matusa Tamara, care are foarte multe surate si in teritoriu, ar fi un exemplu cu totul si cu totul particular si izolat. Da' de unde! Daca ne uitam in urma, nu mult, doar pana la momentul luarii in serios a declaratiilor de avere, vom constata ca, subit, soacrele unor alesi ai poporului s-au pricopsit cu averi la care nici nu visau! Stim cu totii ca in epoca de aur a PSD se practica pe scara larga teleportarea, inclusiv in ceea ce priveste transferul unor bunuri de valoare, vile, masini etc., in contul soacrelor unor parlamentari ai fostului partid de guvernamant! Nu stiu ce facea la acea vreme matusa Tamara, dar, cu siguranta, stimabila soacra, poama acra, prospera intr-o zi, cat altii intr-o viata! Prin astfel de smecherii, tot felul de asa-zisi alesi ai poporului si-au cosmetizat declaratiile de avere in asa fel incat sa nu apara in fata opiniei publice pe post de ciocoi noi ai timpurilor noastre. Matusa Tamara si-a luat inima in dinti si a rupt aceasta vraja pesedista, dar soacrele impaunatilor de ieri si de azi tac malc. Dupa matusa Tamara, iata, a scos capul la lumina nepoata Varvara! Presa constanteana de ieri pune in umbra celebritatea matusii Tamara, prezentand prototipul secretarei sarace si carpite in fund, care a cumparat cu 41 de miliarde de lei un hotel din statiunea Neptun! O fosta secretara a omului de afaceri Gheorghe Bosinceanu, prin intermediul careia, spune presa, acesta a pus mana pe un hotel, a devenit de ieri simbolul sperantei tuturor romanilor carpiti in fund. Toate legendele americane palesc in fata destinului fulminant al unei secretare anonime pierduta intr-un cartier, la fel de anonim, din Bucuresti. Autorii relateaza, intr-o maniera de-a dreptul emotionanta, despre odiseea secretarei plecate pe litoral, cu cosuletul plin cu miliarde, pentru a cumpara un mic hotelut bunicutei sale din padure. Doamne, cat de mult seamana povestile pesedereilor cu biografia „Scufitei Rosii” si cat de mult ne apropiem, fie prin Tamara, fie prin Varvara, de lupul cel lacom si rau! O fi tare matusa Tamara, nu zic, da' mult mai tare e secretara! Nici nu va dati seama cum a putut ea, micuta secretara, sa ridice, cu manutele alea doua de dactilografa noua, un ditamai hotelul din chirpici!
