Hezbollahul libanez, susţinător al regimului de la Damasc, a desfăşurat ieri noi trupe de elită la Qusseir, oraş strategic supus unui violent bombardament al artileriei guvernamentale siriene şi raidurilor aeriene. Mişcarea islamistă a pierdut câteva zeci de combatanţi în asaltul contra acestui oraş aflat sub controlul opoziţiei siriene.
Pierderile Hezbollah, anunţate de opozanţii sirieni, arată implicarea din ce în ce mai mare a acestei mişcări radicale libaneze alături de preşedintele Bacsar al-Assad. Versiunea Damascului este diferită şi anunţă că armata a cucerit cea mai mare parte a oraşului Qusseir. Este pentru prima oară când angajarea Hezzbollah în Siria apare în mod atât de clar şi tot pentru prima oară când pierde atâţia oameni. La sfârşitul lui aprilie, liderul mişcării pro-iraniene, Hassan Nasrallah, a declarat deschis susţinerea lui Assad şi a recunoscut pentru prima oară prezenţa oamenilor săi în Siria. El a precizat că Siria nu este singură şi prietenii Damascului în regiune nu vor permite căderea Siriei în mâinile SUA şi ale Israelului sau a grupurilor sunnite extremiste. Pentru liderul Hezbollah, Damascul nu va cădea niciodată în mâinile rebelilor şi nu a exclus o intervenţie directă a Iranului, în cazul în care situaţia devine periculoasă.
Implicarea Hezbollah-ului libanez în conflictul sirian alături de regimul de la Damasc reprezintă o nouă etapă şi decizia mişcării libaneze de a furniza o forţă adevărată de susţinere a armatei siriene indică victoria tendinţei „iraniene” în cadrul partidului libanez, iar Nasrallah a transformat partidul în simplul braţ armat al Iranului. Partizanii acestei linii sprijină Iranul în susţinerea guvernului de la Damasc. Hezbollah este şi un partid politic, angajat în prezent în lupta pentru putere în Liban, în vederea alegerilor legislative din iunie. Un eşec al strategiei sale în Siria l-ar putea costa scump, o înfrângere în Siria ar putea afecta puterea de disuasiune a acestui partid pe lângă adversarii politici libanezi. Or, ofensiva în Siria este menită să amintească puterea sa militară, pe care ar putea să o folosească în Liban, ca în 2008, arată analiştii. Nasrallah a mizat totul pe acest pariu. Angajarea miliţiei sale, de fapt o mică armată bine echipată de Teheran, vine să susţină trupele armatei siriene, epuizată după doi ani de lupte. Oamenii Hezbollahului aduc şi o experienţă de gherilă, ilustrată de rezistenţa lor faţă de armata israeliană în 2006. Angajarea şiiţilor în lupta pentru Qusseir se explică şi prin geografia ţării – regimul vrea preluarea acestui oraş strategic deţinut de opoziţie, pentru a face o axă trecând prin nordul Libanului spre regiunea de coastă a Siriei, posibil bastion alauit, în cazul împărţirii ţării.
Reacţii
Preşedintele american, Barack Obama, şi-a exprimat îngrijorarea privind prezenţa Hezbollah în Siria în cadrul unei convorbiri telefonice cu omologul său libanez, Michel Sleiman, iar diplomaţia americană a condamnat asaltul militar contra Qusseir. De partea sa, UE are în vedere să pună aripa armată a Hezbollah pe lista organizaţiilor teroriste. Marea Britanie a prezentat o cerere în acest sens partenerilor săi europeni şi discuţii asupra acestei probleme vor debuta la începutul lunii iunie.
Acuze în Liban
În Liban, Saad Hariri a stigmatizat, într-un comunicat, implicarea Hezbollahului în Siria alături de forţele lui Assad şi a subliniat că responsabilitatea naţională şi constituţională trebuie să determine libanezii să-şi înmulţească eforturile pentru obţinerea unei legi electorale care să garanteze derularea legislativelor şi să împiedice instalarea în Liban a unui vid instituţional. Hariri a acuzat Hezbollah că vrea să împingă Libanul spre viesparul sirian, trimiţând sute de tineri combatanţi alături de forţele regimului şi să participe la invadarea localităţilor siriene. „Hezbollah a devenit vârful de lance al crimei caracteristice regimului sirian contra poporului, ca şi un soi de armată a apărării iraniene a acestui regim. Hezbollah este capabil să mobilizeze trupe, să aducă arme grele şi echipamente militare şi să asigure alte cerinţe ale războiului şi maşinii de ucis”.
