Comparativ cu administratia PSD, guvernul Aliantei D.A. a relansat procesul de descentralizare si a transferat mai multe resurse financiare catre comunitatile locale. In baza legii descentralizarii, a unor legi specifice sau presiuni politice, au fost emise deja „strategii”, lansate public de Ministerul Educatiei si Cercetarii (inca din decembrie 2005) si Ministerul Sanatatii (2006). Dar continutul acestora este atat de evaziv, incat trebuie refacute si insotite de planuri concrete de actiune. Asemenea, „produse” de genul celor nascute la Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Sanatatii, pe care le-am exemplificat, demonstreaza ca descentralizarea nu se face la comanda. Nu este suficient doar sa reglementezi procesul descentralizarii, ci mai intai trebuie sa-i inveti conceptele de baza si sa-l organizezi. Oricum, procesul de descentralizare nu se declara prin lege, ci se aplica pe o durata de mai multi ani, in functie de resurse.
Deocamdata, la nivelul ministerelor nu exista o conceptie definita cu privire la serviciile publice de baza ce pot functiona descentralizat, deconcentrat sau in sistem partajat, in ciuda legislatiei adoptate in 2006. Oamenii politici si o parte din functionarii publici nu sunt inca instruiti pentru a intelege la ce se refera descentralizarea. Dovada ca se mentine o mare confuzie in legislatia romaneasca intre notiunea de servicii publice deconcentrate si furnizorii acestora care sunt agenti ai statului – structuri teritoriale ale ministerelor si agentiilor guvernamentale organizate in judete si orase sau intre notiunea de „serviciu public” si „atributii generale si specifice ale ministerelor si agentiilor guvernamentale” (despre care nimeni nu poate spune ce sunt si daca se echivaleaza cu unul sau mai multe servicii publice). Aceste aspecte de natura conceptuala nu sunt simple probleme de limbaj juridic ori de stil, ci au impact major in costuri. Daca aceste concepte de baza nu sunt corect definite legal, Guvernul Romaniei nu poate avea o evaluare riguroasa a serviciilor publice pe care le furnizeaza in sistem deconcentrat. Desi poate parea socant, de 16 ani niciun guvern din Romania nu a cunoscut numarul serviciilor publice ce functioneaza in sistem deconcentrat. Pe cale de consecinta, in niciun moment, Guvernul Romaniei nu a stiut care este costul operarii serviciilor publice deconcentrate, mai ales ca finantarea lor s-a facut in oala comuna a ministerelor, dupa formula clasica de impartire a bugetului in cheltuieli de capital, materiale-servicii si cheltuieli de personal. Prin comparatie, in Marea Britanie exista Acorduri de Servicii Publice care se incheie pe fiecare minister si in raport cu care se fixeaza bugetul acelui minister. Prin urmare, nu avem nici o baza de pornire pentru a declansa procesul descentralizarii. Daca la sfarsitul acestui an, vreun minister va pune in aplicare vreo „strategie de descentralizare”, ceea ce se transfera va echivala in fapt cu mutarea unui bolovan de la guvern la consiliile judetene si primarii.
Pentru a evita dezorganizarea administratiei publice locale, este nevoie de realizarea unei noi evaluari a serviciilor publice furnizate de Guvernul Romaniei in sistem deconcentrat, care sa ofere o imagine corecta a numarului acestora si a costului mentinerii lor in raport cu o cerere din partea publicului. Aceasta radiografie ar completa raportul realizat recent de Ministerul Administratiei si Internelor. Apoi, serviciile publice deconcentrate trebuie restructurate la ministere, mai inainte de transferul lor catre consiliile judetene si primarii. Altfel, paralizam autoritatile locale care si asa au o capacitate institutionala limitata. Concomitent insa, trebuie redefinita legal sintagma „serviciu public deconcentrat”, care se asimileaza in mod gresit cu agentii teritoriali ai ministerelor (adica, cu un furnizor de servicii) pe care ii intalnim sub diverse denumiri: „directii generale judetene”, „inspectii judetene” „agentii, case, oficii sau centre judetene”. Numarul acestor agenti ai statului variaza in fiecare judet de la 13 la 49. Sunt judete cu un numar de 24 agenti ai statului, in timp ce alte judete ating cifra de 49. Daca fixam artificial o medie de 33 agenti ai statului intr-un judet si multiplicam aceasta medie cu cifra de 41, respectiv cate judete sunt (fara a mai pune la socoteala si orasele unde functioneaza agenti ai statului, cum sunt birourile vamale), rezulta ca numarul structurilor teritoriale ale ministerelor si agentiilor guvernamentale este de aproximativ 1.350 in toata Romania. Numai agentii/structurile teritoriale ale Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Teritoriale si agentiilor subordonate acestui minister sunt de peste 450. Dupa cum precizam anterior, cifra se refera la agenti ai statului, nicidecum la numarul serviciilor publice furnizate de acesti agenti.
In aceste conditii, ce anume descentralizam? Agentii statului aflati in subordinea ministerelor si agentiilor guvernamentale cu tot cu armat de functionari sau servicii publice? Cred ca problema nu este inca lamurita.
Valentin M. Ionescu, analist economic
