Potrivit analiştilor de la think tank-ul american Stratfor, proiectul AGRI privind exportul gazelor din Azerbaidjan în Europa are un caracter mai mult politic decât economic. Proiectul AGRI privind exportul de gaze azere în Europa, cu privire la care au semnat un acord săptămâna trecută preşedinţii Azerbaidjanului (Ilham Aliev), României (Traian Băsescu) şi Georgiei (Mihail Saakaşvili) şi la care ar urma să adere şi Ungaria, are mai degrabă un caracter politic decât economic, apreciază analiştii think tank-ului american Stratfor, citaţi joi de portalul rusesc Oilru.com.
Acordul semnat la Baku presupune transportul gazelor azere pe litoralul georgian al Mării Negre, unde ar urma să fie lichefiat în fabrici speciale, după care ar fi transportat cu ajutorul petrolierelor în România (în Portul Constanţa), unde gazele azere vor fi readuse la starea lor iniţială, urmând ca apoi să fie transportate, prin conducte, pe piaţa europeană. Din punct de vedere tehnic şi al transportului, proiectul este unul extrem de ambiţios, ba chiar nerealist. „Va fi necesar să se construiască fabrici speciale în Georgia şi România, niciunul dintre cei doi participanţi (la AGRI) nedispunând în acest moment de astfel de oportunităţi. Aceasta înseamnă că vor fi necesare investiţii suplimentare”, punctează expertul Stratfor Eugene Chausovsky. Din perspectiva finanţării, costurile proiectului variază între două şi 5 miliarde dolari, o sumă prohibitivă pentru toate cele trei ţări în acest moment, apreciază acesta.
Un alt aspect asupra căruia atrag atenţia experţii americani este că gazele azere care ar urma să fie transportate în Georgia vor trece nemijlocit prin imediata apropiere a Abhaziei, republică separatistă controlată de Rusia. În Abhazia, Moscova deţine trupe militare şi, dacă şi-ar dori să saboteze AGRI, ar putea s-o facă foarte uşor. În legătură cu respectivul proiect, Eugene Chausovsky subliniază că AGRI poate oferi un motiv serios de îngrijorare atât pentru Rusia, cât şi Turcia. „Statele participante au probleme serioase cu Rusia. Problemele Georgiei au legătură cu regiunile Abhazia şi Osetia de Sud, care au ieşit de sub jurisdicţia ei cu sprijinul ruşilor. România are divergenţe cu Rusia în ceea ce priveşte Republica Moldova, ce a devenit pentru aceste două state un fel de zonă-tampon. Azerbaidjanul se străduieşte să promoveze o politică pragmatică şi independentă, dar, recent, Rusia a semnat un acord militar cu adversarul azerilor, Armenia”, opinează expertul citat.
În ceea ce priveşte nemulţumirea Turciei faţă de AGRI, el aminteşte că „Turcia a declarat deja că nu va sprijini acest proiect azer”. Partea turcă ar prefera utilizarea gazelor azere în alte programe. În special în proiectul Nabucco. Turcia este, de asemenea, interesată de utilizarea rezervelor de gaze de la zăcământul Shah Deniz, evidenţiază acesta. Până la urmă, în opinia expertului, Azerbaidjanul vrea să arate atât Rusiei, cât şi Turciei că are şi alte opţiuni de export al gazelor. Programe de genul AGRI ar putea constitui o pârghie suplimentară în mâinile Azerbaidjanului în jocurile sale geopolitice regionale, apreciază Eugene Chausovsky. Bătălia pentru transportul gazelor naturale spre Europa este deja antamată între proiectele concurente Nabucco şi South Stream. Nabucco ar urma să lege câmpurile gazeifere din Asia Centrală, în special din Caspica, cu Europa, tranzitând Turcia, sud-estul Europei, inclusiv România, evitând Rusia.
Proiectul South Stream, iniţiat de grupul rus Gazprom în cooperare cu grupul italian ENI, ar urma ca din 2015 să aducă gaz rusesc din Siberia spre Italia şi Grecia, pe sub Marea Neagră, evitând Ucraina şi deci întreruperile în aprovizionarea Europei care au survenit în ultimii ani din cauza contenciosului ruso-ucrainean. Este deci evident că AGRI deranjează atât Turcia, cât şi Rusia, care îşi văd ameninţate poziţiile pe această piaţă în Marea Neagră.
