Nu stiu daca actualul Executiv a fost vreodata intr-o situatie tensionata mai accentuata decat cea existenta in prezent. Lunile trecute din mandat nu se compara cu presiunea din ultimele saptamani, generata de declansarea unor scandaluri politice chiar in interiorul Aliantei. Nenorocirea este ca necazurile nu s-au oprit aici, greva generala din invatamant avand darul sa intoarca pe dos o guvernare confruntata cu probleme la nivel national. Nu as putea spune ca este o perioada neaparat de criza, dar nici nu pot sa nu remarc unele balbaieli in luarea unor decizii in legatura cu respectarea programului de guvernare. Sunt scapari care tin de factorul politic, mereu infiltrat in zona economicului si socialului din cauza intereselor de grup prezente peste tot. Discutiile din ultimele zile converg catre ideea ca PNL si PD, doua partide care duc greul guvernarii, nu vor putea lucra impreuna mult timp daca orgoliile nu vor fi lasate la intrarea in Parlament si in Palatul Victoria. Fiecare doreste sa iasa in fata dand din coate si lovind cu picioarele, trecand peste promisiunile electorale dinaintea alegerilor. “Impreuna” a disparut, amenintarea lui Melescanu de acum cateva zile cum ca liberalii ar putea sa treaca in opozitie fiind un avertisment dur, care se impune analizat. Mai mult, este posibil ca solicitarea facuta de liderii PNL referitoare la decapitarea serviciilor secrete, respinsa, mai mult sau mai putin mascat, de democratii lui Boc, sa alimenteze scandalul pornit de Elena Udrea, care l-a acuzat pe premier de ingerinta in treburile Justitiei.
Calin Popescu Tariceanu nu cred ca s-a asteptat sa fie verificat de CSAT atat de repede. S-a gandit, poate, ca fostul sau partener de campanie electorala, Traian Basescu, nu se va amesteca in activitatea Guvernului prin sustinerea partidului din randul caruia a plecat la Cotroceni. Este evidenta presiunea facuta asupra liderului liberal, in prezent confruntat cu marile imperative legate de Raportul de tara, unde se constata restante serioase cu termene de solutionare rapida. Scrisoarea de avertisment primita de la Comisia Europeana ieri la Guvern este un argument in acest sens. Mai bine spus, un semnal deloc placut pe care l-as compara cu sunetul dat de sirena grevistilor din invatamant. Dintr-o data, ministrii Cabinetului se vad stransi cu usa din cauza ca imparteala bugetului de stat valabila pentru 2006 nu a fost facuta corect.
Sindicalistii si-au amintit de proteste dupa o hibernare pesedista de aproape patru ani. Nu spun ca Educatia si Sanatatea nu merita sa primeasca fonduri mai mari. Intotdeauna am sustinut ca fara sa ai un popor sanatos si educat nu poti sa faci performanta. Acesta este fondul. De aici trebuie plecat. Finantele dezleaga insa prea usor baierele sacilor cu bani cand parlamentarii cer aparatura moderna la bucatarie sau masini noi la scara. Cand intr-o scoala se schimba caloriferele dupa o asteptare de zeci de ani, faptul devine eveniment national. Este scandalos un astfel de tratament aplicat procesului de instruire. Pe guvernanti acest lucru trebuie sa-i supere, nu faptul ca unul ca Mircea Geoana bate din palme, incurajandu-i pe grevisti. Pesedistilor ar trebui insa sa le crape obrazul de rusine pentru ca situatia dezastruoasa in care se gaseste scoala astazi se datoreaza in buna masura indiferentei fostului guvern Nastase. Si inca o remarca: ministrul Educatiei, omul PD in Executiv, si-a dat demisia nu la indemnul PSD, ci in semn de protest fata de un buget sarac. Sa recunoastem, premierul are de ce sa fie ingrijorat. Inclusiv pentru faptul ca STS nu a dat curs solicitarii referitoare la punerea la dispozitia CSAT a convorbirilor avute cu Ilie Botos.
