Groapa din groapa, dar din dar

Romanii cu initiativa si cu fler au unit Sarbatoarea Pastelui cu Ziua Internationala a Muncii si s-au „facut” de un concediu de vreo 9 zile. Cei cu niscai parale prin portofele au sters-o din oras, cei fara au ramas in urbe, calare pe televizoare ori calatori prin parcuri, iar cei carora le-a lipsit sentimentul… unirii, au mers la serviciu.
Cert e ca strazile Timisoarei au fost, cel putin de 1 Mai, ca-n vremurile Epocii de Aur: aproape goale. Ici-colo cate-o masina, ici-colo cate-o teava de esapament ce se lupta sampinga afara din ea fumul.
Cum o data-n an exista sansa asta, mi-am scos Dacia din dotare si am sarbatorit 1 Mai prin munca. Prin sofat. Dar nu pentru ca as fi dus dorul colindarii pe arterele orasului (o fac zilnic, promitandu-mi ca o sa-mi cumpar o bicicleta), ori ca mi-as fi dorit sa vad ce zona verde a mai fost rasa pentru a face loc nu-stiu-carei constructii. Nu!
Am iesit la „plimbare” pentru a-mi trasa o harta cu gropile din carosabil. Caci e doldora capitala Banatului de gropane, gropoaie si gropite, care mai de care mai bine camuflate, mai adanci, mai largi, mai primitoare. Cu 30-40 de kilometri la ora, fara grija de a-mi „pupa” partenerii de trafic, fara stresul ca voi fi claxonat si indemnat: „mergi, ba, dracului mai repede, ca incurci circulatia!”, am batut orasul in lung si-n lat, pe bulevarde ori pe strazi mai laturalnice, punand cruciulite Ð mari si mici Ð pe o harta.
Crucile mari sunt negre, fiindca reprezinta pericol de moarte pentru Dacia mea in varsta de sapte anisori, cele mici sunt rosii: „sansa” de a ajunge la urgenta; la service, adica.
De doua zile ma uit la harta asta si nu vad decat cruci. Incerc sa le tin minte pozitiile si culorile, dar sunt atat de apropiate una de alta, cand nu incalecate, incat ochii imi danseaza in cap precum masina pe strazile orasului. Si totusi ma gandesc ca n-ar fi rau daca as face cadou celor de la Primarie hartulia cu pricina. Poate o multiplica, iar apoi o daruiesc si ei celor care isi platesc impozitele si taxele.
Dar din dar se face raiul, chiar daca Timisoara este, pentru orice sofer, un infern.