In ultimii ani, producatorii agricoli s-au aflat in permanenta la mana mafiei cerealelor care a obtinut castiguri fabuloase cu complicitatea puterii. Fara taxe vamale si controlul calitatii la frontiera, Romania a fost mai mereu raiul importatorilor de grau. De exemplu, in vara anului 2003, Executivul a aprobat importul unui milion de tone de grau fara plata taxelor vamale. Motivul oficial invocat atunci era necesitatea acoperirii consumului intern. O hotarare de guvern care la vremea respectiva a ridicat foarte multe semne de intrebare, mai cu seama ca era emisa in plina campanie de seceris al graului si, in mod normal, importurile ar fi trebuit aprobate in august, cand se stia cu precizie ce trebuie sa se aduca de afara. O decizie incorecta a Ministerului Agriculturii, care a cedat presiunilor exercitate de mult prea puternica mafie a cerealelor, obisnuita sa castige din aceste invarteli milioane de dolari. Efectele hotararii de guvern, care ulterior a fost prelungita pana la sfarsitul lunii iunie a anului 2004, au fost devastatoare pentru cea mai mare parte a producatorilor agricoli.
Pe langa graba suspecta cu care a fost emisa hotararea de guvern din vara 2003, ea contine si o hiba. Actul normativ nu prevedea controlul calitatii graului importat la frontiera, cum ar fi trebuit sa se intample. Iar ceea ce era firesc sa se intample s-a intamplat. Pe piata a aparut grau care nu respecta normele de panificatie. In afacerile cu grau nu a fost uitata nici rezerva de stat la care guvernul Nastase nu s-a sfiit sa apeleze ori de cate ori interesele clientelare o cereau. Pentru a da numai un exemplu, am putea aminti ca la inceputul anului 2003 guvernul aproba un act normativ prin care de la rezerva de stat era scoasa o cantitate de 350.000 tone, sub forma de imprumut, pe motivul ca astfel s-ar bloca scumpirea painii. Ea a fost distribuita, contrar oricaror reglementari in vigoare la acea data, prin incredintare directa, anumitor societati, permitandu-le astfel acestora sa obtina importante beneficii prin rularea gratuita a unui bun care apartinea statului. Sirul unor astfel de exemple este mult mai lung.
