Cu prilejul aniversarii a 11 ani a postului ACASA TV, din a carui familie face parte de un an, marele actor GHEORGHE DINICA destainuie cum se petrece o zi in… satra lui Aurica Fieraru. Puteti afla cate ceva din culisele serialului "Regina", in care maestrul Dinica il interpreteaza pe Aurica Fieraru.
Buftea, ora 8.00 dimineta, la machiaj, intr-o incapere calda in care se afla toti prietenii mei, toti cei care, dupa un an de munca la "Inima de tigan" si apoi la "Regina" au devenit familia mea. In stanga mea, Marinus Moraru zambeste in timp ce-mi povesteste ceva amuzant. In dreapta, Florina, partenera mea de pe micul ecran si prietena mea, isi asaza cu atentie cozile si se pregateste sa devina in scurt timp Spania. Fetele de la machiaj sunt vesele, povestesc despre copii, despre ce au vazut la televizor, atmosfera este una destinsa. Bem cu totii din canile noastre de cafea si ne pregatim pentru o noua zi de munca. Sau mai mult de distractie pentru ca, de mai bine de un an de cand vin in Buftea nu m-am gandit niciodata la locul asta ca la "locul meu de munca". In fiecare dimineata ma ridic din pat bucuros ca plec in Buftea, pe platouri, departe de caldura din Bucuresti de vara si de agitatia din trafic de iarna, departe de vacarm ai scrasnet de masini si foarte aproape de natura. Pentru mine Buftea a ajuns asa, un loc de relaxare. In timp ce vorbesc cu colegii si prietenii mei incepe sa-mi fie aplicat fondul de ten inchis, ca doar sunt tigan, astfel incat doar cateva minute il mai despart pe Gheorghe Dinica de… Aurica Fieraru. Sunt aproape gata, mai am mustata si… iata-l pe cel mai cunoscut bulibasa din Romania, Aurica. Odata cu mustata si cu fondul de ten imi intru in rol, un rol pe care-l joc cu mare drag de mai bine de un an. Pentru telespectatorul de Acasa. Aurica este un tigan echilibrat, cu capul pe umeri, omul care aduce linistea in satra. Ajung printre ai mei, printre tiganii din satra, e o dimineata geroasa de iarna, ma uit la lacul inghetat ai ma gandesc ca mai e putin si vine iar primavara, in satra mea draga, si o sa incep iar plimbarile prin parc si o sa-mi incarc din nou bateriile, departe de Bucureati, cu un apus de soare care-ai taie respiratia. Iura, regizorul nostru plin de talent, ma trezeste din visare: trebuie sa ne repetam secventele.
In casa mea, a lui Aurica Fieraru, se strang toti cei din satra, ma simt de parca am o multime de musafiri. Unii sunt cu cafeaua in mana, altii cu ceaiul, altii repeta de zor, dar toti stiu ca sunt bineveniti in casa bulibasei. Iura, care de cand a devenit tatic parca e mai fericit ca niciodata, ne mai smulge cate un zambet atunci cand "joaca" rolul Spaniei sau al Sulfinei. Dupa o scurta repetitie trecem la treaba, avem de filmat secvente afara asa ca Aurica Fieraru isi intra in rol, iar Gheorghe Dinica ia o scurta pauza. Pana mai pe seara… Afara e larma mare, in satra e din nou scandal, iar fostul bulibasa e asteptat cu vorbele lui intelepte sa faca liniste. Reuseste si de data asta sa calmeze spiritele fara sa ii puna in pericol pozitia fiului lui, Relu.
De fiecare data cand avem scene mai dificile de filmat ma surprind cei din figuratie, unii dintre ei sunt tigani veritabili, cu un talent nativ care ma lasa fara cuvinte. Stiu exact cum sa se aseze la cadru, ce figuri trebuie sa aiba, iar copiii ma termina. Mi-e tare drag de ei, cu fetele lor serioase, pregatiti pentru inca o zi de joaca printre cei mari. Suntem cu totii o mare familie, cu bune ai cu rele, fetele isi povestesc intre ele ultimele noutati, cele mai tinere vorbesc de haine, cele mai varstnice de copii, iar baietii "fac" impresie. Aparitia lui Gheorghe Visu, aflat intr-o scurta vizita, starneste rumoare fiindca, cu mic cu mare, toata satra il indrageste pe Statica.
Ei, si incet, dar sigur, a venit ai pranzul, asa ca ne strangem cu totii la masa, glumim, mai scapam cate o bucata de paine catelusilor care sunt deja parte integranta din satra, unii mai inchid un ochi, apoi si pe al doilea. Nu pentru mult timp fiindca Aurica si satra sunt din nou asteptati la cadru. Se striga "Motor!" si bulibasa Relu are probleme in satra, din nou. Vine la Aurica sa ii ceara sfatul, si acesta, intelept, gaseste o solutie. In timp ce ceilalti repeta, am o pauza intre secvente, moment tocmai bun sa inchid putin ochii, sa miros iarna la Buftea si sa-mi amintesc de serile fierbinti de vara cand on Bucuresti nu adie strop de vant si cand, in satra mea draga, miroase a friptura, a lemn ars si se aude muzica Rodiei. Serile care ne sunt atat de dragi tuturor, cu racoarea lacului, cu copiii alergand de colo-colo, cu galagia tiganilor. Si iar ma trezeste Iura din visare – Aurica trebuie sa vina la cadru! Usor, din secventa in secventa, se face seara. Soarele apune peste lac, copiii din figuratie dau semne de oboseala, se insereaza si ne pregatim sa ne intoarcem tn Bucuresti.
Ajung din nou la machiaj unde e momentul sa-mi iau la revedere de la Aurica si sa redevin Dinica. Asta pana maine dimineata cand ma asteapta o noua zi petrecuta in satra colorata si galagioasa de pe malul lacului din Buftea.
Maestrul, despre sotia sa: "A facut ordine in dezordinea existentei mele"
"Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie, dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. Nici nu mai stiu cate roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje… Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acestea au fost primele aplauze din viata mea.
M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea. Pot spune ca sunt un tanar casatorit, doar ca ani de casnicie. Un rol foarte important il are intelegerea pe care o avem unul pentru celalalt, in afara simpatiilor reciproce fara de care nu ne-am fi adunat… E o femeie care are o relatie clara cu viata si care a facut ordine in dezordinea existentei mele".
