Oameni in pijamale, muzica de Ada Milea, un aragaz, lumanarele. La prima vedere,
lucrurile acestea nu prea si-ar gasi locul intr-un spectacol dupa Shakespeare. In "Furtuna" teatrului din Ploiesti, insa, ele chiar au sens.
Cristi Juncu a retradus (si adaptat) textul shakespearian si a reusit sa faca un spectacol "cu fata umana". El ii coboara pe Prospero si Ariel din randul marilor personaje, ale eroilor intangibili si le descopera o noua latura. Fireasca, umana. El si-a imbracat personajele in pijamale, a redus "magia" la niste actiuni foarte concrete si deloc "magice". Cu toate astea, povestea nu pierde nimic din farmec si umor. Ba chiar capata nebanuite nuante noi. In spectacolul teatrului din Ploiesti, povestea ducelui, tradat de propriul frate, care reuseste sa restabileasca ordinea prin cunostintele sale in domeniul ocult, nu are nimic de a face nici cu povestile eroice, nici cu cele fantastice. E mai degraba o mica neintelegere intr-o familie care contine persoane importante in conducerea statului, o poveste in care aparitia personajelor supranaturale este cel mai firesc lucru din lume. Ca spectator poti avea chiar senzatia ca violezi intimitatea acestei familii, ca asisti la intamplari care tin strict de domeniul privat, ca asculti discutii pe care nu ar trebui sa le auzi. De altfel, spectatorii stau pe scena foarte aproape de actorii care parca vorbesc in soapta. E ca si cum ai fi in bucataria lui Prospero si in jurul sferei lui magice de cristal.
Punctele forte ale acestui spectacol sunt cele doua Ade. Prima este Ada Milea, autoarea muzicii. Ce-a de-a doua este Ada Simionica, interpreta lui Ariel, pe care, daca atunci cand canta inchizi ochii, ai putea chiar sa o confunzi cu prima. In viziunea lui Juncu, Ariel nu are nimic din imaginea cu care este asociat, de obicei, personajul-spirit al lui Shakespeare. Ariel-ul lui Juncu nu este nici energic, nici jucaus. (Dar cantecele sunt, in binecunoscutul stil al Adei Milea.) Ariel pare absent, distant. Desi "face si desface", el este mai degraba un observator care isi asteapta calm eliberarea.
Cu o traducere care are in vedere, in primul rand, facilitarea intelegerii povestii pentru spectatorul de azi, "Furtuna" poate sa fie un spectacol pe placul oricarui tip de public, fie el alcatuit din "shakespearologi", fie din oameni veniti pentru prima oara la teatru. Minusurile montarii apar tocmai acolo unde dramaturgul a fost "mai poetic", unde textul are mai degraba o valoare literara decat dramatica. Intr-o montare contemporana, acolo sunt momentele in care se vede prea clar ca piesa a fost scrisa in urma cu cateva sute de ani. E ca la musicaluri cand deodata personajele ies din conversatie/actiune si incep sa cante si sa danseze. E uneori, daca nu fals, macar ciudat. Dar o simpla privire catre Ariel poate inlatura neajunsul catorva momente lungi si plictisitoare. Si sa nu uitam scenele comice dintre marinarii betivi si Caliban (Tudor Smoleanu, Bogdan Farcas si Andi Vasluianu).
Furtuna
Durata: 2h 25min (cu pauza).
Autor: William Shakespeare.
Adaptarea si regia: Cristi Juncu. Cu: Ioan Coman, Ada Simionica, Andi Vasluianu,
Florentina Nastase, Ionut Visan, Tudor Smoleanu, Bogdan Farcas, Mihai Coada,
Niculae Urs, Ilie Galea, Dragos Campan, Roxana Ivanciu, Cristina Moldoveanu, Mihaela Popa.
Spectacol in cadrul FNT 2009.
Teatrul "Toma Caragiu" Ploiesti.
