16 C
București
marți, 28 septembrie 2021

Frica de dictatori. Nastase si Basescu

Raportul Comisiei pentru Analiza Regimului Politic a avut parte de o primire majoritar ostila in presa si au lipsit aproape total dezbaterile pe fond. Nu o sa ma refer aici la reactiile indigeste de pe la Antene sau la mitocaniile presei de haita. si nici nu trebuie sa respingem orice critica la adresa raportului ca fiind expresia influentei mogulilor sau simptomul lipsei de idei a mitocanilor de opinie. Au fost si oameni seriosi care au interpretat momentul in cheia: Basescu isi pregateste Constitutie si pune in pericol democratia din Romania.

Este normal ca o schimbare de asemenea dimensiuni sa ridice ingrijorari contra acumularii unor puteri prea largi in mainile unei singure persoane. Este, daca vreti, un semn de sanatate: o parte din cetateni se ingrijoreaza de bunul mers al democratiei. Trebuie insa sa stabilim niste criterii prin care sa masuram sau macar sa observam coerent derapajele. Pe vremea Guvernului Nastase am fost eu insumi printre cei care au ridicat temeri privind un derapaj de la democratie. (Pastrand insa proportiile. De pilda, nu vorbeam atunci de dictatura, ci mai degraba de sufocarea alternativelor de catre un partid care acapara statul, pe model mexican. Criticii de acum ai lui Basescu par a face prea rapid saltul spre comparatii cu Putin.) Un exercitiu de onestitate intelectuala imi impune sa compar situatia de dinainte de 2004 cu cea de acum. Deci, sunt temerile de acum ale unor critici din presa la fel de intemeiate cum consider ca erau temerile mele si ale altora in perioada Nastase? Sa facem niste comparatii.

Libertatea presei a atras atentia Comisiei Europene inainte de 2004, in pline negocieri de aderare. In realitatea vizibila cu ochiul liber, Nastase s-a bucurat de o quasi-unanimitate de stiri pozitive sau neutre. Un talk-show ca acela al lui Robert Turcescu facea atunci figura solitara doar pentru ca punea intrebari incomode oficialilor. Mecanisme clare, ca scutirea de datorii a trusturilor de presa sau publicitatea de stat, asigurau guvernului si lui Adrian Nastase personal un climat omagial si marginalizarea criticilor. Era de ajuns sa-mi spuna un jurnalist de radio: "Hai, zi ceva de Nastase si sa speram ca trece" ca sa-mi dau seama cam care era atmosfera in redactii.

Acum, nu se poate vorbi nici pe departe de o presa favorabila lui Traian Basescu. Dimpotriva, avem canale media, cum este Antena 3, care fac o campanie permanenta si furibunda impotriva presedintelui. Daca Mugur Ciuvica a fost saltat de pe strada pentru ca a difuzat pe Internet un "armaghedon" impotriva lui Nastase (impreuna cu nefericitul posesor al calculatorului), acum face figura de erou antibasescian in deplina libertate si la toate televiziunile.

Al doilea criteriu: abuzul puterii executive. Adrian Nastase a fost capabil sa-i stranga pe patronii de presa de partile sensibile pentru ca exercita un control ferm asupra aparatului de stat, subordonandu-si politic si institutiile care trebuiau sa functioneze autonom. Prin comparatie, Traian Basescu a fost izolat la Cotroceni in ultimii patru ani, nu dispune de fonduri si nici de parghii executive si chiar cu un prim-ministru favorabil ca Boc puterea sa este contrabalansata in interiorul Guvernului de catre PSD. Mi s-ar putea spune ca si in PSD exista oamenii presedintelui, dar acestea sunt prezumtii ce raman a fi dovedite. Nu aveam asemenea dileme in ce il privea pe Nastase: toti erau oamenii lui (doar Ion Iliescu ii mai facea probleme, de la Cotroceni).

Al treilea criteriu: controlul asupra structurilor de forta ale statului, mai ales serviciile secrete. Adrian Nastase lucra cu pesedisti vechi si de incredere ca Radu Timofte la SRI si Gheorghe Fulga la SIE. A avut si prostul obicei de a se inconjura cu securisti notorii ca Ristea Priboi si a blocat accesul CNSAS la dosare. Basescu a numit totusi un pesedist la SRI si un liberal la SIE si a deblocat mare parte din dosare. Acestea sunt fapte. Din nou, mi se va spune ca Maior si Ungureanu sunt de fapt oamenii lui Basescu, dar conspirationismul nu trebuie pus pe acelasi palier de analiza cu faptele evidente.
In fine, un ultim criteriu: dominatia politica. Adrian Nastase si PSD controlau lejer Parlamentul, beneficiind de un PRM umflat si o opozitie democratica fragmentata si redusa. Basescu a avut o majoritate parlamentara ostila, care l-a suspendat. Chiar si acum o teoretica tentativa autoritara poate fi contrabalansata de o alianta PSD-PNL.

Cata vreme aceste realitati nu se vor schimba, nu cred ca exista riscul unui derapaj autoritarist. Cu alte cuvinte, ar trebui ca Basescu sa-si poata comanda elogii la TVR, sa-l fugareasca cu mascatii pe Ciuvica, sa-l izoleze pe Ciutacu la radiouri minuscule, sa ameninte PSD cu destructurarea si sa aiba mijloace de o face, sa izoleze "elementele rasculative" din CNAS, sa poata cumpara sau santaja patronii de presa. si asta doar pentru a ajunge pe picior de egalitate cu Adrian Nastase, cel din vremurile sale bune. Atunci ma voi alatura vocilor serioase care deplang pericolul autoritarismului. Cat suntem departe de asa ceva, poate reusim totusi o dezbatere serioasa pe tema Constitutiei.

Ultima oră
Pe aceeași temă