Caracteristic caselor vechi este volumetria generoasă a podului – care se constituia într-un spaţiu funcţional folosit pentru depozitare. În condiţiile vieţii moderne podurile rămân deseori nefolosite sau folosite doar parţial, oferind însă soluţii excelente pentru extinderea spaţiilor de locuit.
Din amenajarea mansardelor pot rezulta interioare unice, personalizate în funcţie de arhitectura fiecărei case şi de aspiraţiile proprietarilor.
Elementele de lemn ale şarpantei pot fi păstrate, reabilitate şi valorificate prin expunerea lor în incinta spaţiului de locuit. Acoperişul se dublează pe interior pentru o mai bună termo şi fono izolare, iar pereţii despărţitori din interior se pot realiza din materiale uşoare pentru a nu încărca în exces structura portantă a clădirii. În acest fel, funcţiuni vechi pot satisface necesităţi noi.
Deosebit de important este faptul că mansarda se poate decora de sărbătoare în concordanţă cu acoperişul (şi cu întreaga casă), putându-se apela atât la un stil clasic, cât şi la unul rustic, vintage sau minimalist.
Tavanul cu grinzi din lemn sau cu căpriori la vedere, lambriurile, duşumeaua sau parchetul, mobilierul simplu sau din lemn masiv sunt elemente care ajută la crearea ambianţei sărbătoreşti. Astfel se pot instala mult mai uşor ghirlandele, fundiţele colorate, globuri precum şi alte decoraţiuni specifice Crăciunului.
Exemplul prezentat este al unei case vechi de 100 de ani din centrul Bucureştiului, al cărui pod, generos de altfel şi cu o structură de lemn deosebit de interesantă, arăta jalnic. Urmăriţi acest film şi veţi vedea cum au reuşit proprietarii să transforme spaţiul vechi şi mizerabil într-unul elegant şi stilat.
O petrecere, cum este şi cea de Crăciun, rămâne aici de neuitat. Deasemenea, iarna la o astfel de mansardă oferă o senzaţie de basm.
