Suporterii iberici ai formaţiilor Atletico Madrid şi Athletic Bilbao veniţi în România pentru finala Ligii Europa au luat cu asalt terasele din centrul vechi al Capitalei, care fost cuprins brusc de atmosfera unei fieste spaniole, potrivit Mediafax.
Majoritatea celor sosiţi până la prânz în Bucureşti, fie că sunt suporteri ai madrilenilor, fie ai bascilor, s-au grupat în Centrul Vechi. Nu ţin cont de rivalităţi, sunt departe de ceea ce înseamnă suporterul „ultras”. La aceeaşi terasă poţi găsi adversarii de mâine seară din tribunele Arenei Naţionale. Cântă, scandează şi cel mai mult beau. Bere. Autohtonă şi draft, că e mai ieftină. Se vede că au venit să se distreze şi dacă o pot face cu bere de un euro şi jumătate în faţă, nu au nicio problemă. La tot pasul se vorbeşte spaniolă. Românii îi privesc curioşi şi e normal, bucureştenii nu sunt obişnuiţi cu evenimente de anvergura unei finale de cupă europeană. Surprinzător, sunt şi multe femei îmbrăcate în acelaşi culori, alb şi roşu.
Pe Stada Doamnei, una dintre puţinele deschise traficului de maşini se stă bară la bară. Majoritatea maşinilor sunt utilitare şi încearcă să aprovizioneze numeroasele terase din zonă, în principal cu bere, alimentul de bază al suporterului, indiferent de unde provine el.
În pasajul de la Universitate, doi suporteri madrileni nu înţeleg de ce toaletele sunt închise. Se face curăţenie între 13.00 şi 13.30. Când uşile sunt descuiate îţi dai seama că înăuntru e relativ curat, chiar dacă nu poţi trage apa, trei chiuvete au dispărut, săpun nu există, iar uscătoarele de mâini sunt doar pentru decor.
La centrul de informare turistică din acelaşi pasaj au venit până marţi la prânz câteva zeci de suporteri. Majoritatea a cerut informaţii legate de transportul de la cele două zone destinate fanilor din Piaţa Constituţiei şi Piaţa George Enescu către stadion şi hărţi. Cu ocazia disputării finalei Ligii Europa la Bucureşti, primăria a deschis alte două centre de informare a turiştilor în cele două pieţe, la care a angajat vorbitori de limba spaniolă.
Restaurantele „cu ştaif” sunt goale, spaniolii preferă terasele mai sărăcăcioase, care şi-au împodobit însă gărduleţele de delimitare cu steaguri ale celor două echipe. Poate şi pentru că „sunt săraci ăştia, nu am făcut nimic de dimineaţă”, după cum se plângea un cerşetor, pe strada Covaci. Pe Lipscani, un cârciumar i-a antamat pe madrileni. A pus la difuzoare imnul celor de la Atletico, iar cei 15 suporteri nu se dau plecaţi. Cântă şi scandează.
O firmă producătoare de bere a avut ideea de a împodobi intrările câtorva restaurante cu un mesaj de bun venit adresat suporterilor spanioli în limba maternă. La alte terase flutură steaguri ale Spaniei şi ale celor două cluburi.
Îmbrăcaţi în tricouri ale favoriţilor, spaniolii umblă în grupuri de minim 4-5, îşi fac poze la fiecare pas şi scandează numele echipei care sunt convinşi că mâine va câştiga. Sunt prietenoşi şi dacă nu vorbeşti bine engleză, te înţelegi la fix cu ei. Amestecă trei cuvinte în engleză cu şapte spaniole şi înţelegi. În faţă la Carul cu Bere, unde nu găseai o masă la terasa extinsă cu ocazia meciului nici dacă erai Regina Angliei, cinci fani ai bascilor sunt încrezători: „Am venit aseară, Bucureştiul e senzaţional, vremea e bună şi berea e ieftină. Am văzut Casa Poporului, e imensă. Am vrea să vedem cât mai mult din Bucureşti, dar nu ştiu dacă vom avea timp pentru că mâine după meci avem fiesta în Piaţa Constituţiei, vom fi 15.000 de basci acolo. Batem cu 4-1 mâine”. Din fotbalul românesc au auzit şi de Steaua, şi de Dinamo, dar cred cu tărie că nu ajung la nivelul echipei lor favorite, Athletic Bilbao.
Pe strada Blănari e unul dintre puţinele magazine de suveniruri din centrul Bucureştiului. Vânzătoarele sunt optimiste, chiar dacă numărul clienţilor nu a crescut prea mult: „Am vândut ceva, dar nu în mod senzaţional. Cel mai bine au mers magneţii de frigider şi cam tot ce ţine de Dracula. Sperăm să crească vânzările după amiază şi mâine”. Doi paşi mai încolo, 20 de fani ai lui Bilbao au unit mesele şi cântă de răsună toată strada.
Românii? Destui care să se holbeze la fiesta declanşată de spanioli şi la coadă la cadouri. În faţa intrării BNR de pe Lipscani, organizatorii finalei au amplasat un magazin mobil de articole promoţionale în care s-a organizat un concurs de şutat mingea. Majoritatea celor care se bulucesc, printre care şi bunici cu nepoţi de mână, nu câştigă nici fular nici breloc, nici tricou. Se pare că mingea ar trebui să fie şutată de Falcao pentru a deveni câştigător. Dar nimeni nu se dă bătut.
Un cerşetor dă interviuri unei televiziuni de ştiri. Are tricou în dungi alb-roşii, şapcă roşie pe cap şi a venit bine pregătit. În mână are o cruce mare de lemn şi nişte cuvinte în limba spaniolă scrise pe o coală A4. În partea de sus a desenat steagul galben-roşu al Spaniei, încadrat de semnul monedei Euro, iar dedesubt cere doi euro pentru că e sărac. „Nu am primit nimic până acum, sunt săraci cred. Mi-au zis că au doar bancnote mari de 50 şi 100 de euro, că nu au bani mici, dar nu cred”, se destăinuie tânărul, care ştie spaniola din şcoală, că a făcut „opt clase”.
Pe strada Smârdan, un ţigan bătrân cu mustăţi lungi şi răsucite în sus încearcă să vândă pălării unor spanioli. Neinteresaţi. Un agent de pază încearcă una, dar nu cumpără nici el. Dacă îl întrebi cât costă, zice scurt cu voce răguşită: „Două sute tată, da’ e dă piele”. Nici spanioli nu cumpără „că e zgârciţi, şi nu cer mult, zece euro le cer, şi ai văzut ce ciolane aveau în farfuriile alea la restaurant?”
În faţa Curţii Domneşti doi bucătari au ieşit la o ţigară şi se uită la spaniolii care trec prin zonă. „O să fie nebunie mă, să vezi ce o să fie pe noi. Am auzit că vine şi regele ăla mic al lor, Felipe, ăla tânăr, nu bătrânul”, se încurajează ei.
Tot centrul Capitalei e împânzit de jandarmi şi de poliţişti. La fiecare pas vezi uniforme, ceea ce până la urmă îţi dă o stare de siguranţă. Poliţia Centrului Vechi a scos în stradă, la patrulare, şi studenţi.
Hanul Berarilor e un alt restaurant care a dat tunul cel mare. Are o jumătate de terasă plină cu suporteri ai celor de la Bilbao, iar cealaltă cu români. Spaniolii au venit cu autocare, în grupuri organizate, îndrumaţi de agenţi de turism. Şi-au atârnat pe garduri steaguri ale echipei favorite. Un lăutar se adaptează şi el şi le cântă clienţilor la vioară o melodie spaniolă. În faţa restaurantului veniseră zece muncitori să sape o groapă. Un „Dorel” săpa, ceilalţi se holbau la spanioli sprijiniţi în cozile lopeţilor.
În Piaţa Constituţiei, Primăria Capitalei a amenajat o zonă destinată suporterilor echipei Athletic Bilbao. S-au ridicat patru corturi imense, s-a amplasat o scenă, patru ecrane enorme şi multe toalete ecologice. Va fi vânzare mare de bere.
Suporterii madrilenilor beneficiază însă de o zonă mult mai mică, în Piaţa George Enescu, din apropierea Ateneului Român. Sunt amplasate doar două ecrane, în schimb există un miniteren de fotbal cu iarbă sintetică şi au fost instalate câteva mese pentru fusbal.
Bucureştiul a devenit, cel puţin pentru câteva zile, un alt oraş. E mai vesel, parcă, şi mai curat. Au dispărut şi câinii comunitari. Şi totul pentru ca spaniolii veniţi din celălalt capăt al Europei să găsească o atmosferă ca acasă. Şi sloganul „Meciul lor, finala noastră” al ProTV, postul care va transmite în direct miercuri finala Ligii Europa, poate fi lesne parafrazat: „Meciul lor, oraşul lor”.