Forma de spirală a Căii Lactee, ce conţine circa 200 de miliarde de stele, printre care şi Soarele, ar fi putut să rezulte din coliziunea cu o galaxie pitică, potrivit unui studiu publicat, joi, în revista ştiinţifică britanică Nature, informează AFP, citat de Mediafax.
Braţele spiralate ale Căii Lactee ar fi putut să se formeze în urma a două ciocniri cu micuţa galaxie a Săgetătorului, ce ar fi avut loc în decursul ultimelor 2 miliarde de ani, potrivit simulărilor realizate de cercetătorii de la Universitatea California, coordonaţi de Chris Purcell.
O nouă coliziune este prevăzută să aibă loc peste aproximativ 10 milioane de ani.
Când două galaxii intră în coliziune, forţa impactului „smulge” din amândouă galaxiile anumite stele, care formează dâre lungi. Ele au fost întinse progresiv în urma rotaţiilor Căii Lactee şi au format braţele actuale ale galaxiei şi braţul din centrul ei.
Soarele se află pe unul dintre cele două braţe spiralate, la o distanţă de circa 27.000 de ani lumină (un an lumină echivalează cu 9.460 de miliarde de kilometri) de centrul Căii Lactee.
Galaxia pitică a Săgetătorului (SagDEG) este greu de observat, pentru că se află aproape de planul discului Căii Lactee, pe partea diametral opusă de partea în care se află Soarele, în raport cu centrul galaxiei noastre.
În următorii 10 miliarde de ani, SagDEG, recunoscută în calitate de galaxie abia în 1994, va traversa din nou discul Căii Lactee. Precedentele două coliziuni au subţiat-o deja considerabil.
Puternicul impact avut de această galaxie pitică asupra galaxiei noastre s-a datorat mai ales masei „materiei negre”, invizibilă şi de natură necunoscută, conţinută de SagDEG, afirmă autorii studiului.
„Când toată materia neagră a intrat pentru prima dată în contact cu Calea Lactee, între 80% şi 90% din totalul acestei materii negre a fost smuls”, a declarat Chris Purcell. „Primul impact a creat instabilităţi care au fost amplificate şi care au format rapid braţele spiralate”, a adăugat specialistul american.
Forţele gravitaţionale care se manifestă în centrul galaxiilor şi acceleraţia vitezelor lor cosmice (viteze de eliberare), asociată cu expansiunea universului, i-au făcut pe specialişti să presupună existenţa unei materii negre exotice şi a unei ipotetice energii întunecate, de natură necunoscută, care formează până la 96% din conţinutul universului.
Materia cunoscută – stele, planete, Terra şi regnul viu cunoscut – reprezintă doar 4% din totalul universului, potrivit modelelor cosmologice concepute de specialişti în ultimele decenii.
