Casa de Economii si Consemnatiuni este continuatoarea activitatilor initiate de prima institutie de credit public din Romania – Cassa de Depuneri si Consemnatiuni – si a celor desfasurate, incepand cu anul 1881, de cea mai importanta casa de economie care a activat in sistemul bancar romanesc – Casa de Economie, transformata in anul 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale. In domeniul caselor de economii, primul proiect apartine lui Costache Balcescu si a fost publicat in 1845. Acesta cuprindea „statutele cassei de pastrare si imprumutare”, care urma sa se fondeze prin „sloboda subscriptie particulara in orasul Bucuresti”, fiind insotit si de o expunere de motive. Trebuie mentionat faptul ca proiectul a fost inspirat dupa statutele caselor de economie din Franta si al celei din Brasov, infiintata in 1835. La data de 24 noiembrie 1864, ministrul ad-interim de Finante, Nicolae Rosetti-Balanescu, realizeaza un proiect de lege pentru constituirea unei Casse de Depozite si Consignatii, pe care Domnitorul Alexandru Ioan Cuza il aproba, si astfel ia nastere Cassa de Depuneri si Consemnatiuni (CDC). Pentru atragerea micilor depuneri ale populatiei din mediu urban si rural a fost infiintata Casa de Economie, ca o anexa a CDC. In cadrul unei reforme a Cassei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie, Casa de Economie se desprinde, devine independenta si isi schimba denumirea in Casa Generala de Economii. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cele doua institutii contribuie intr-o masura mult mai larga la mentinerea stabilitatii financiare a statului, in acest sens preluand unele atributii ale Bancii Nationale a Romaniei. Evenimentele politice si economice interne din anii 1944-1948 determina schimbari majore ale sistemului si aparatului bancar romanesc. In acest context, Casa de Economii si Consemnatiuni ramane pana in anul 1990 singura banca de economii si unica institutie de credit din Romania.
