Trei zile de distractie pentru unii si de disperare pentru altii. Inca nu se stie exact ce inseamna sarbatoarea orasului Bistrita pentru locuitorii ei. Cert este un singur lucru: pentru primarul (inca) democrat Vasile Moldovan este o buna si unica ocazie de a urca pe o scena, in fata a zeci de mii de priviri, si de a aduna voturi prin celebra, de acum, formula de adresare: „Dragi bistriteni”.
Zeci de familii care stau in zona Garii si indura cu stoicism sunetul autobuzelor din epoca trecuta s-au mai trezit, peste noapte, si cu o ditamai scena amplasata pe singura strada normala din oras, inchisa, evident, circulatiei. E nevoie de spatiu pentru tropaiala care tine trei zile si care nu are nimic de-a face cu punerea in valoare a vechiului burg sasesc.
Dovada si afirmatiile directorului Casei de Cultura, Dorel Cosma, care, plin de inspiratie, a scris intr-un ziar local ca i s-a facut deja „greata” de propria manifestare. Nu este, insa, clar pentru nimeni daca greata principalului organizator provine de la calculul personal al onorariilor care ajung in diverse buzunare. Unul dintre acestea, mai larg decat si-ar fi inchipuit unii, este cel al trupei „Continental Style” din Arad, de care n-a prea auzit multa lume, beneficiara sumei de 62 de milioane de lei vechi (cam de zece ori mai mult comparativ cu cat ar lua o formatie locala) din simplul motiv ca ea este manageriata de fiul lui Dorel Cosma, pe numele lui Dorian.
Odrasla directorului care si-a satisfacut inca un hobby, acela de a umple pana la refuzul (care te duce cu gandul la Sartre) sarbatoarea orasului cu muzica populara, completeaza lista favoritilor la sarbatoarea Bistritei, alaturi de ansamblul „Balada” (inventat tot de Dorel Cosma) si de „Balada Junior”, progenitura acestuia din urma.
Pentru fiecare formatie, inclusiv trupa „Sincron” a Casei Municipale de Cultura (organizator principal – n.r.) s-au acordat onorarii din bani publici, care de care mai bizare, singurul criteriu valabil fiind preferinta celui care a trecut o cifra in dreptul numelui lor. Ce-i drept, Bistrita este un oras care vrea sa-si redobandeasca statutul de burg medieval, insa slabe sanse in acordurile manelelor interpretate de Irina Loghin cot la cot cu Fuego contra sume de 2600 de euro (sic!) sau a parintelui Cristian Pomohaci, cel care atunci cand nu exorcizeaza, canta pe bani publici, spre satisfactia enoriasilor.
Pe scurt, o sarbatoare de 2 miliarde lei vechi care deja si-a depasit bugetul, mai mare cu cateva sute de milioane de lei vechi comparativ cu cel de anul trecut. O sarbatoare a nervilor celor care nu inteleg de ce s-a blocat orasul timp de trei zile, cand era destul loc la marginea urbei, fie in bazele de agrement, fie in oborul de vite de la Viisoara, dar si a celor care vad o alta destinatie a banilor publici, cum ar fi investitiile in strazi, trotuare sau chiar in putina curatenie.
Ca de obicei insa, politicienii au alte prioritati intrucat pentru ei conteaza mai mult un minut pe scena, imaginea si cantitatea de voturi pe metru patrat. Primarul Moldovan a castigat deja un al doilea mandat cu metoda „Dragi bistriteni!” si tinde cu succes spre al treilea.
