Dupa o pauza de opt ani in cinematografe (de la „Omul zilei”), Dan Pita a iesit in acest an cu doua filme. „Second hand”, la care a lucrat mai multi ani, a avut premiera in primavara, „Femeia visurilor” a iesit acum, catre sfarsitul anului. E poate cel mai autobiografic film al cineastului, desi acesta sustine ca nu e vorba despre el in povestea regizorului ajuns la varful carierei, care e bantuit de umbrele trecutului si care trebuie sa le infrunte pentru a-si duce filmul la bun sfarsit. Dar orice film despre munca unui cineast e autobiografic in sine, pentru ca autorul va turna in el, inevitabil si chiar inconstient, propriile dileme, propriile iluzii, propria-i experienta filtrata. Scenariul nu ii apartine insa lui Dan Pita, ci lui Rasvan Popescu, acesta publicand anul trecut cartea intitulata „Femeia visurilor”, dupa care s-a facut filmul.
In ansamblul neomogen al creatiei lui Dan Pita, acest film se apropie, din pacate, mai mult de „Eu sunt Adam” decat de preferatele mele, „Pas in doi” si „Nunta de piatra”. In incercarea de a transpune cinematografic lumea nebuna, haotica, clocotitoare din sufletul si mintea unui cineast, scenariul recurge, din pacate, la o maniera la fel de haotica de ordonare a materialului. Eroul, regizorul Thomas, se afla in permanenta si in lumea reala, terestra, cea a problemelor de productie – decoruri, maniera de filmare, discutii cu producatorul -, dar si in cea din mintea lui, unde amintirea iubirii dintre el si asistenta Noa va fi reactivata de tentativa de a face un film despre ea. Realitatea si fictiunea formeaza un joc permanent de oglinzi care il pot pierde pe spectator. Pentru cineastul Thomas, realitatea din mintea lui ia cu usurinta locul celei terestre, a zilei. Pentru el, exista una si aceeasi realitate, polimorfa. Dar zbuciumul sufletesc al eroului bantuit de femeile care l-au devorat si-l devoreaza, de patima creatiei, de boala, de nesiguranta nu transpare pe ecran. Stilul consacrat al lui Dan Pita se simte in nevoia de a metaforiza realitatea, de a-i introduce niste repere simbolice care odinioara faceau deliciul spectatorilor. Mlastina, ceata, fumul, piramida trimit intr-adevar la filmele sale precedente, dar se simte lipsa unei viziuni ordonatoare si unificatoare. Numele lui Thomas poate face referire la Toma necredinciosul, tema Odiseii apare si ea figurata; la fel, filmul trimite in mod direct la „8 1/2” al lui Fellini si la „All That Jazz” al lui Bob Fosse, dar pentru ceea ce e filmul in sine aceste referinte sunt niste carje de care se putea lipsi si care nici nu-l ajuta. Scurtele inserturi spectaculare, in care transpare gustul pentru grandios si grotesc, nu reusesc sa lege intre ele fragmentele. Filmul da uneori senzatia ca a fost in asa fel construit incat sa cuprinda in el toate intrebarile referitoare la sine, dar si toate raspunsurile. Uneori pare autoironic (folosindu-se de motivul filmului in film), alteori e sarcastic, vezi personajul criticului de film, pretios si alcoolic, platit de producator sa scrie cronici bune, si care se exprima cabotin in termeni pseudo-intelectuali. E ca si cum Dan Pita ar da de inteles ca stie dinainte cum se va scrie despre el si ca nu-i pasa. In alte cazuri, ne lasa sa credem ca producatorul Nene ar fi chiar Adrian Sarbu, patronul Mediapro (producatorul filmului), cu care interpretul Razvan Vasilescu seamana bine. Dan Pita se joaca cu spectatorul, asa cum se joaca si cu realitatea, cu un simt al valorii, caruia ii e aproape indiferent felul in care e receptat. „Femeia visurilor” e, in fond, un manifest personal si o profesiune de credinta, si mai putin un film misogin si rauvoitor despre eternul feminin (desi trimite la volumul lui Mihail Sebastian, „Femei”, care e si titlul filmului din film). Substanta mistuitoare din mintea unui cineast nu e atat de usor de fluidificat si de transpus pe ecran, dovada ca aceste filme sunt o creatie de maturitate, daca nu de ramas-bun.
„Femeia visurilor” – 2005, regia Dan Pita; scenariul Rasvan Popescu; imaginea Dan Alexandru; montajul Cristina Ionescu; cu: Dan Condurache, Razvan Vasilescu, Adrian Pintea, Irina Movila, Claudiu Bleont, Catalina Mustata, Liliana Iorgulescu, Marius Bodochi, Ilinca Goia, Florin Zamfirescu, Olga Tudorache. Distribuit de Mediapro Film Distribution.
