George W. Bush, tăcut de când a plecat de la Casa Albă, revine în atenţie cu publicarea memoriilor sale în care justifică „războiul contra terorismului” şi, mai atenuat, războiul din Irak.
„Decision Points” („Momente decisive”), cartea de memorii a fostului preşedinte american George W. Bush, apărută marţi, a fost criticată sever de presa americană şi calificată drept „plată”, lăsându-i dezamăgiţi pe cei care sperau într-o mea culpa din partea preşedintelui care a dus America în războiul din Irak. Apărută la doar o săptămână după victoria republicanilor la alegerile legislative de la jumătate de mandat, cartea are un parfum de revanşă pentru un fost preşedinte care la finele mandatului atingea cea mai scăzută cotă de popularitate.
Cartea, trasă în 1,5 milioane de exemplare, a fost însoţită de un „plan media” care a prevăzut ca George W. Bush, 64 de ani, să acorde canalului NBC primul său interviu televizat după ce a predat cheile Casei Albe lui Barack Obama în ianuarie 2009. Fostul preşedinte, care şi-a petrecut majoritatea celor doi ani în ranch-ul său din Texas, urmează să îşi prezinte la alte televiziuni memoriile privind mandatul său marcat de atentatele din 11 septembrie şi războaiele pe care le-a angajat în Afganistan şi Irak. Criticile americane se referă la lipsa autocriticii din partea celui de-al 43-lea preşedinte al SUA , a cărui grijă a fost să îşi „umanizeze” erorile pentru a-şi atrage simpatia cititorilor. New York Times subliniază un mod de guvernare bazat pe ideea că „un bărbat decide”, lăsând un loc mic pentru contraziceri, iar Washington Post arată că fostul preşedinte are un joc frumos, de a deplânge prăbuşirea abordării bipartizane sub mandatul său. A admite că „are o parte de responsabilitate” în această evoluţie ar fi un eufemism, arată cotidianul.
Printre subiectele cele mai aşteptate şi care nu puteau să nu fie abordate de autor, războiul din Irak ocupă, fără dubii, primul loc. George W. Bush admite că „a trimis soldaţii americani în luptă pe baza informaţiilor care s-au dovedit a fi false”, dar repetă de mai multe ori că a fost „orbit” de informaţiile parţiale transmise de cabinetul său şi de administraţia sa. Bush a declarat la NBC că a fost „o voce disidentă” în cadrul administraţiei, opunându-se războiului din Irak, dar s-a raliat în final recursului la forţă contra lui Saddam Hussein şi a asigurat că „nimeni nu a fost atât de dezgustat şi de furios ca mine când nu s-au găsit arme de distrugere în masă” în Irak, având în vedere că presupusa lor prezenţă a justificat invazia din 2003. În interviul de la NBC, a refuzat să se scuze în faţa americanilor pentru că a declanşat războiul. George W. Bush justifică tortura folosită contra creierului autoproclamat al atentatelor din 11 septembrie, Khaled Cheik Mohammed. Potrivit unui extras al cărţii publicat de Washington Post, Bush a răspuns „da” când a fost întrebat de agenţii CIA dacă pot utiliza acea tehnică, justificând prin presupunerea că suspectul deţinea informaţii vitale despre atentate în pregătire. Bush mai arată că ar lua aceeaşi decizie dacă ar putea salva vieţi.
Fostul şef de stat mai dezvăluie că a avut în vedere separarea de vicepreşedintele său, Dick Cheney, care i-a propus să se retragă din „ticketul” republican înaintea realegerii din 2004. „M-am gândit efectiv să accept oferta” pentru că Cheney devenise „un abces de fixaţie pentru media şi stânga”, fiind considerat un om fără inimă care acţionează din umbră. Dar preşedintele a sfârşit prin a estima că are nevoie de el pentru a-l ajuta „să-şi facă treaba”. Aflat sub tirul criticilor, Bush a rămas senin şi, întrebat despre interesul acestei autobiografii de a analiza şi corecta imaginea lăsată de preşedinţia sa, a afirmat: „Am servit ţara, am dat tot ce puteam şi sunt un om mulţumit”.
