Văduva fostului dictator filipinez Ferdinand Marcos, Imelda Marcos, celebra posesoare a 3.000 de perechi de pantofi, se întoarce, la 80 de ani, pe scena politică a ţării, alături de copiii săi, ea fiind aleasă deputat, fiul senator, iar fiica guvernator al provinciei de unde se trage familia, scrie NewsIn.
Ferdinand Marcos, înlăturat de la putere în 1986 în urma unei revolte populare, a fugit în Hawaii, unde a murit trei ani mai târziu. El a fost bănuit că ar fi deturnat peste 10 miliarde de dolari.
Nu de puţine ori, Elena Ceauşescu a fost comparată, ca opulenţă, cu soţia dictatorului filipinez, Imelda Marcos, cunoscută pentru toaletele sale strălucitoare, dar mai ales pentru impresionanta colecţie de pantofi cu care a înfiinţat, de altfel, un muzeu. Imelda Marcos, cunoscută şi sub numele de „Fluturele de oţel”, s-a putut întoarce în Filipine în 1991, iar în 1995 a fost aleasă în Congres, dar niciodată familia fostului dictator nu a fost reprezentată la un nivel politic aşa de înalt ca după alegerile din 10 mai 2010.
Imelda Marcos a candidat în alegerile de săptămâna trecută în fieful familiei, la Ilocos Norte, obţinând locul din Camera Deputaţilor ocupat până atunci de fiul ei, Ferdinand „Bongbong” Marcos jr. Acesta a candidat cu succes pentru Senat, în timp ce sora lui mai mare, Imee, în vârstă de 56 de ani, a câştigat funcţia de guvernator al provinciei din nordul arhipelagului.
Marcos jr. a declarat că îşi va folosi statutul de senator pentru a reabilita numele tatălui său şi nu şi-a ascuns intenţia de a candida la preşedinţie în 2016.
Alegerea membrilor unei familii al cărei nume se leagă de un jaf la scară naţională şi de instituirea legii marţiale ar putea părea ciudată, dar comentatorii spun că reflectă politica filipineză bazată pe patronaj politic şi pe clanuri, încă nematurizată democratic.
Familia Marcos avea în anii ’70, când se afla în culmea puterii, o avere estimată la 35 de miliarde de dolari, după cum însăşi Imelda a mărturisit unor jurnalişti britanici în 2006. Venit la putere în 1966, Ferdinand Marcos a impus legea marţială în 1972, a suprimat libertatea presei, a dizolvat Congresul şi a instaurat un regim represiv aruncându-şi în închisoare şi torturându-şi adversarii politici. Unii dintre ei au dispărut fără urmă. În 2004, Transparency Internaţional îl plasa pe fostul dictator filipinez pe locul al doilea în rândul şefilor de stat care au deturnat masiv fonduri (în jur de 10 miliarde de dolari), fiind depăşit doar de „părintele naţiunii” din Zair, Mobutu Sese Seko.
După înlăturarea de la putere, familia Marcos a fost dată în judecată în aproape 9.000 de procese civile şi penale, dar niciunul dintre membrii clanului nu a petrecut vreo zi în închisoare. Procesele în general sunt respinse sau sentinţele sunt schimbate în apel. Imelda Marcos neagă, bineînţeles, orice acuzaţie de corupţie care o priveşte pe ea sau pe membrii familiei. Ea spune că soţul ei nu a fost un hoţ şi, mai mult, speră să recapete 5 miliarde de dolari de pe urma bunurilor care le-ar fi fost confiscate ilegal de Guvern.
Regimul lui Ferdinand Marcos s-a prăbuşit în 1986, după ce unul dintre cei mai vocali critici – Benigno „Ninoy” Aquino, tatăl noului preşedinte ales al Filipinelor, Benigno „Noynoy” Aquino al III-lea – a fost ucis prin împuşcare la întoarcerea sa în ţară. Dosarul acestui asasinat a rămas nerezolvat până în ziua de azi. Mişcarea „Puterea poporului”, condusă de soţia lui Ninoy, Corazon Aquino, i-a forţat apoi pe Marcos şi pe soţia lui să fugă în Statele Unite.
Localnicii din Ilocos Norte nu par însă tulburaţi de trecutul întunecat al familiei Marcos. Ei i-au oferit Imeldei o victorie categorică, acordându-i aproape 80% din voturi la alegerile din 10 mai. Localnicii au rămas loiali familiei care le dădea de lucru prin numeroasele proiecte de infrastructură dezvoltate aici. În plus, tinerii nu au trăit perioada legii marţiale şi sunt cuceriţi de carisma lui „Bongbong”, fiul lui Marcos.
Întoarcerea simultană la putere a familiilor rivale Marcos şi Aquino ar putea da naştere unor dispute la scenă deschisă pe tema moştenirii regimului lui Ferdinand Marcos. Presa a relatat că s-ar fi ajuns la un acord pentru o reglementare amiabilă a ceea ce familia Marcos pretinde că i s-ar cuveni din bunurile confiscate de Guvern, dar ulterior informaţia a fost dezminţită. La rândul său, Aquino a spus că va crea o „comisie a adevărului” pentru a stabili cine l-a ucis pe tatăl său, dar experţii se îndoiesc că va putea ajunge prea departe cu ancheta.
Mai mult, familia Marcos face campanie pentru ca Ferdinand senior să fie înmormântat cu onoruri militare. Corpul său neînsufleţit se află în prezent în cavoul de sticlă din mausoleul familiei, dar toată lumea spune că este doar o copie din ceară.
Tot în alegerile din Filipine a câştigat un loc în Senat şi un alt „fiu celebru”, Jose Ejercito Estrada, copilul fostului preşedinte Joseph Estrada. Acesta din urmă, popular ca actor (a jucat în peste 100 de filme în 33 de ani), a fost preşedinte din 1998 până în 2001, când a fost destituit de Parlament şi condamnat, în 2007, la închisoare pe viaţă pentru corupţie, fiind graţiat ulterior de preşedinta Gloria Macapagal-Arroyo, cea care tocmai şi-a încheiat mandatul prezindenţial.
