Parcă îţi vine să spui că e păcat că s-a terminat perioada de înscriere a candidaturilor pentru alegerile parlamentare 2012 căci s-ar fi bătut partidele pe Şaramet, Cercel- Duca, Diaconescu – presupuşii capi ai reţelei bancherilor despre care aflăm zilele acestea cum, ajutaţi de funcţionari din Senat, AVAS, ANAF şi MECMA au luat credite cu acte false de milioane de Euro. S-ar fi întâlnit cu parte din mai experimentaţii lor colegi gen Dan Voiculescu sau Cristian Rizea având dosare penale în diferite stadii de cercetare, actuali parlamentari care recandidează pentru un nou loc de senator sau deputat.
Aşa cum arată lucrurile la acest sfârşit de an 2012, dacă eşti evazionist, şantajist, proxenet, valutist, traficant de carne vie, locul tău este în Parlament. O discuţie convingătoare cu persoana potrivită din partid l-ar putea plasa pe oricine (chiar pe oricine, indiferent de studii, nivel de înţelegere al misiunii unui parlamentar!) în băncile parlamentului, ajungând în scurt timp unul dintre legiuitorii ţării. De la faptul că toate ştirile transmise zilnic despre parlamentarii români nu fac decât să povestească despre bătăliile acestora pentru imunitate ca să nu fie anchetaţi, percheziţionaţi sau arestaţi şi până la impunitatea tot mai prezentă prin sfidarea unor decizii definitive ale instanţelor pe care aceiaşi parlamentari refuză să le pună în aplicare, toate spun, de fapt, un singur lucru unui asemenea interlop: există un loc în care”Nimeni nu e mai presus de lege” nu se aplică. Asemenea personaje cu minte puţină dar tupeu în exces nu au dubii intelectuale cărtăresciene faţă de intrarea în politică.
Calitatea morală şi profesională a deputaţilor şi senatorilor se degradează alarmant. Din păcate semnalele constante ale societăţii civile de-a lungul întregului mandat rămân fără ecou spiritul civic fiind destul de absent în comunităţile din România. Cum cea a întregii societăţi este deja degradată, ar spune unii, nici Parlamentul nu poate fi mai presus. În ce mă priveşte cred chiar contrariul şi fac Parlamentul responsabil pentru faptul că România stagnează dacă nu se află chiar în regres în ceea ce priveşte modernizarea ei. Parlamentul trebuie să fie altfel, nu poate merge şi aşa, el trebuie să fie mai educat, moral şi vizionar ca să determine în sens pozitiv modernizarea ţării.
Prezenţa beizadelelor, a muzicienilor, a actorilor, a nevestelor sau amantelor oficiale, pe listele de candidaţi ale partidelor explică pe de o parte încrâncenarea partidelor să acapareze cu orice preţ puterea dar şi impotenţa conducerii partidelor de a atrage alături oameni de afaceri cinstiţi cu posibilitatea de contribui la susţinerea financiară a partidelor. Conducerea partidelor se complace în stadiul actual în care riscă să devină sclavii intereselor „clanurilor butoane”. Niciodată ca până astăzi conducerea partidelor nu a fost mai dependentă de baronii locali, conectaţi la bani pentru că tot ei au alimentat din bani publici aşa zisa pătură a afaceriştilor locali. Ei sunt cei care au decis candidaţii. În principiu nu ar fi nimic rău în că viaţa financiară a partidelor se descentralizează concomitent cu cea decizională, în realitate lipsa unui echilibru datorită vulnerabilităţii centrului a dus la creşterea periculoasă a puterii polilor locali. Acolo, în plan local, controlul asupra finanţării partidelor devine complicat dacă nu imposibil prin absenţa cvasi-totală a mediei, a ONGurilor, a mencanismelor de control civic în general.
În faţa acestei realităţi, oamenii normali cu supărări dar şi idei constructive trag tot mai des concluzia că politica nu e pentru ei. Şi se retrag în rezistenţă individuală. Spirala contraselecţiei e evidentă. Eşecul României moderne e clar în faţa noastră. Cu toate acestea rămân la convingerea că există destui oameni inteligenţi şi oneşti să conducă ţara asta, le lipseşte curajul să îi dea într-o parte pe cei de la butoane. Un singur lucru e cert: între 2013 – 2016 există posibilitatea să ajungeţi faţă în faţă cu politicieni de calitate, dar nu vă asteptaţi să fie parlamentari. Au avut grijă preşedinţii de partide să îngroape credibilitatea şi aşa scăzută a parlamentului.
Adrian Moraru, Director Adjunct al Institutului pentru Politici Publice din Bucureşti
Adrian Moraru este unul dintre membri fondatori ai Institutului pentru Politici Publice, un think tank românesc specializat în analize şi propuneri de politici publice în domenii cheie pentru România cum ar fi: transparenţa şi întărirea statului de drept, lupta anticorupţie dar şi politici de fiscalitate locală, dezvoltare regională şi nu în ultimul rând politici de sănătate. Este colaborator al NAŞUL TV, realizând emisiunea de analiză social – politică zilnică Sistemul.