După scandalurile privind abuzurile sexuale din mai multe şcoli şi internate, izbucnite la începutul anului acesta, începe acum să se dezbată responsabilitatea pe care a avut-o revoluţia sexuală în crearea unui climat care favoriza abuzurile.
Prima piatră a fost aruncată în ziarul de stânga Tageszeitung de Nina Apin, care, în aprilie a publicat editorialul, „Activiştii pedofili şi cercurile lor de stânga”, în care arată cum argumentele pederaştilor s-au „strecurat” în dezbaterea revoluţiei sexuale.
Nu doar Tageszeitung, ci şi revista intelectuală Konkret, şi Zitty, rămasă şi azi o publicaţie de succes, au dat spaţiu pedofililor şi au ajuns chiar să simpatizeze cu ei pentru că îi considerau o minoritate persecutată. Însă lucrurile au scăpat de sub control. Scandalurile privind abuzurile, care au început în anii 70 la şcoala din Odenwald, o instituţie laică şi progresistă, şi cazul intelectualului de strânga Reinhard Röhl, editor la revista Konkret, acuzat de fiica sa Anja Röhl de abuzuri sexuale când avea vârsta între 5 şi 14 ani, au dezvăluit această conexiune dintre stânga şi pedofilie.
Revoluţia sexuală trebuia să înceapă mai devreme sau mai târziu în viaţa unui copil, potrivit unora. În cartea „Revoluţia educaţiei” din 1971, se arată că „dezerotizarea vieţii de familie, de la interzicerea vieţii sexuale între copii şi până la tabu-ul incestului este funcţională, pentru a preveni comportamentului ostil faţă de plăcerea sexuală din şcoli şi subjugarea şi dezumanizarea din sistemul muncii”.
În cadrul acestor noi teorii au fost deschise grădiniţe în care se susţinea ideea că şi copiii trebuie să aibă drepturi sexuale şi unde cei mici erau invitaţi să-şi exploreze sexualitate. Astfel de stabilimente nu au ajuns până la autorizarea de relaţii sexuale între adulţi şi copii, dar a fost o temă de dezbatere. „Contrar celor care se întâmplă azi, nimeni nu era interesat atunci de protecţia copiiilor”, spune Nina Apin. „Nici măcar puterea care sub imperiul tăcerii permitea abuzuri şi umilinţe în internate, nici stânga care apăra dreptul copiilor la sexualitatea lor din motive ideologice şi politice fără să se gândească la consecinţe”.
În paginile ziarului Tageszeitung, explică Apin, feministele erau însă împotrivă să se acorde spaţii de opinie pedofililor în acest cotidian. În opinia lor era clar că există o diferenţă de forţă între adulţi şi copii, astfel încât abzul devenea posibil. Totuşi poziţia lor a fost cenzurată. Şi a trecut mult timp până să se vadă că aveau dreptate.
