Doua texte de Emil Cioran, controversatul volum "Schimbarea la fata a Romaniei" si "De la France", au fost traduse pentru prima data integral in limba franceza, de o editura din Franta, care a dorit astfel sa aduca lamuriri in ceea ce priveste personalitatea autorului roman, informeaza lefigaro.fr, citat de Mediafax.
Cu putin timp inainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial, mai multi autori inzestrati cu multa finete, precum Denis de Rougemont si Alexandre Marc, au facut elogiul natiunilor mici, convinsi fiind ca proportiile acestora ii impiedica pe locuitorii lor sa cedeze in fata vointei marilor puteri.
Acesti tineri autori, nascuti la inceputul secolului al XX-lea, care animau revistele vremii prin ambitia lor de a redefini gandirea politica franceza si europeana, aveau un corespondent in Carpati, care ii citea pe Nietzche, Bergson, Spengler si Moeller van den Bruck, punandu-si aceleasi intrebari ca si ei: "Ce este cultura?", "Ce este nihilismul?", "Are istoria vreun sens?", "Destinul imperiilor este razboiul?" sau "De ce sunt trecatoare toate civilizatiile?".
Ei ar fi fost si mai uimiti sa afle ca nasterea acestui tanar intr-un sat din Transilvania si apartenenta lui la ceea ce se considera, pe atunci, "o natiune mica", nu l-au facut pe Cioran sa devina impermeabil in fata ideologiei exceselor si a distrugerii, care era pe atunci in plina ascensiune in Germania.
Cioran avea 22 de ani in momentul cand Hitler a ajuns la putere. In toamna anului 1933, o bursa de studiu i-a permis lui Cioran sa ajunga in Berlin. In mod bizar, acest pasionat de operele lui Dostoievski si ale moralistilor francezi a cedat in fata fascinatiei naziste. "Sunt entuziasmat chiar si de ordinea politica de aici", ii scria Emil Cioran lui Mircea Eliade. Dupa un sejur la Munchen si o prima calatorie in Franta, Emil Cioran a publicat "Pe culmile disperarii" (1934), apoi "Cartea amagirilor" (1935) si "Schimbarea la fata a Romaniei" (1936).
Publicate de renumita editura franceza Gallimard, primele doua opere ale lui Cioran au devenit foarte populare in cercul prietenilor sai din strada Odéon. In aceste opere se regasesc bazele unui sistem filosofic pe care Cioran, plecat din Romania in 1941 si ramas apatrid pana la moartea lui (20 iunie 1995, Paris), l-a construit ulterior in operele sale scrise in limba franceza, incepand cu "Précis de décomposition" (1945).
Romanul "Schimbarea la fata a Romaniei" a ramas un pacat de tinerete, pe care Cioran ar fi preferat sa il faca uitat. La Bucuresti, o versiune cenzurata a fost reeditata in 1990, beneficiind de o prefata a autorului: "Am considerat ca este datoria mea sa suprim cateva pagini pretentioase si stupide". Gratie editurii Editions de l'Herne, coordonata in ultimii 35 de ani de Constantin Tacu, a carui fiica, Laurence, i-a urmat la conducere, acest volum, care a facut obiectul unui adevarat scandal la vremea publicarii, a aparut in limba franceza, in varianta lui integrala. Editorii francezi il considera un document istoric si literar de prima importanta.
El trebuie sa fie perceput ca o confesiune fierbinte a unui tanar disperat, marcat de lectura romanului "Declinul Occidentului", de Oswald Spengler, fiind in acelasi timp revoltat ca s-a nascut intr-o tara lipsita de o mare istorie, orbit de mirajul totalitarismului si contaminat de teoriile antisemite. "Schimbarea la fata a Romaniei" este o carte a tuturor tentatiilor: fascista, anarhista, nihilista, colectivista, a disperarii. Cu toate acestea, "Schimbarea la fata a Romaniei" este o carte traversata de influente complexe, care prevestea in buna masura romanele ce urmau sa fie scrise de Cioran.
Intitulat "Colectivismul national", capitolul IV releva antisemitismul existent in Romania, in timpul paradelor militare ale Garzii de Fier, condusa de Corneliu Codreanu. Acest antisemitism a fost evocat din nou de Cioran inainte de sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, la fel ca Maurice Blanchot si Claude Roy, alti doi mari nonconformisti ai anilor 1930, marcati de prejudecatile antisemite.
Criticii literari sustin ca romanul "Schimbarea la fata a Romaniei" nu poate fi citit fara lectura, in prealabil, a textului "De la France", scris in limba romana de Cioran, in 1941, in care tanarul autor aducea un elogiu "masurii Frantei si Frantei ca masura". Respingand furorile infierbantate ale nihilismului, Cioran a ales claritatea si echilibrul clasic, preferand arta conversatiei in locul discriminarilor rasiste, cultura in fata naturii si simtul proportiilor in fata exceselor. Cioran avea 30 de ani in momentul publicarii "Schimbarii la fata a Romaniei". Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata.
A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb, a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar. Epuizand inca din tinerete interesul pentru filosofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", a marturisit el mai tarziu.
